d-l Iulian Capsali
"Un moment important în istoria politica a României"
~~~ NE VOR CONDUCE panaramele de CLONATI ~~~
Poate una dintre cele mai dezamagitoare stiri politice din ultima vreme. Monarhistul Pavelescu, presedintele partidului istoric PNTCD, o sprijina in alegerile prezidentiale pe cea care are în mâini viermele din mărul PMP, Elena Udrea. Nu este doar alianța (freudiana) dintre un pitic politic si proiecția libidoului prezidențial. Este crucea pusa pe acest partid care a avut un rol in istoria României si a dat martiri, incepand cu Mihalache si Maniu, cei care l-au fondat. Acum probabil va urma o fuziune - dat fiind ca exista deja un acord de a merge impreuna in alegerile parlamentare - in care Lenuța Udrea va fi președinta partidului rezultat. Auzisem de acum o luna si jumatate de discutiile dintre cele doua personaje politice, dar stirile mi-au fost infirmate chiar de catre vicepresedinti din PNTCD, care nu credeau ca sunt posibile. Ei bine, iata si rezultatul: Udrea o sa aiba sediu in Rosetti, iar Pavelescu isi asigura propria supraviețuire cu prețul vidării partidului de orice brumă de morală politică. De la Coposu și Rațiu, la doua personaje de bâlci. In numai 20 de ani.
Oribil final...
Elena Udrea
Astăzi a fost o zi extrem de importantă în ecuaţia alegerilor prezidenţiale. În calitate de lider al PMP, am semnat un protocol prin care PNŢCD se angajează să mă susţină la Preşedinţia României. Este un angajament ferm de a lupta împreună pentru a atinge un obiectiv vital pentru ţară: o Românie frumoasă în care să ne fie tuturor drag să trăim.
De asemenea, am semnat şi un acord de alianţă politică între PMP şi PNŢCD care ne va permite să candidăm împreună la alegerile parlamentare şi locale din anul 2016.
Am încredere că ne vom aminti de ziua de astăzi peste ani ca un moment important în istoria politică a României. Din două perspective:
1. Cu siguranţă, având în spate si sprijinul unui partid istoric aşa cum este PNŢCD, îmi va fi mai uşor să câştig alegerile prezidenţiale din acest an. După aproape 20 de ani, se vor afla într-o alianţă electorală care susţine un viitor şef de stat.
2. Este momentul în care PNŢCD, o formaţiune cu o istorie extrem de bogată, iese dintr-un con de umbră şi se întoarce la a fi un partid extrem de important pe scena politică românească.
Iulian Capsali
Eu nu stiu ce inseamna exact oameni "de orientare crestina". Eu as spune mai degraba simplu, crestini. Personal, cred ca este obligatorie patrunderea crestinilor in politica. Altfel, o sa stam pe margine si o sa ne tanguim. Iar pe lumea celalta nu mai suntem oameni politici, manageri, tarani sau monahi. Nu exista categorii care sa nu se mantuiasca; asta este un mod ideologic de a damna, mai degraba sectar, nu ortodox. Ceea ce la noi este neputinta, la Dumnezeu este mila. El nu ne judeca asa cum cred brahmanii, pe caste, ci ca persoane. Or, noi sa ne facem treaba bine si cu raportarea permanenta la voia lui Dumnezeu. Asta este important, cred eu . · 18 ore · Editat
Balahura Dragos
fiti linistiti...meritam asta
23 ore
Campeanu Adela
*aceste panarame chiar ne reprezinta cum suntem noi ca si natiune .
La parlamentare s-a vazut cati au fost convinsi ca ne indreptam spre acestia de mai sus , ca e bine sa iesim si crestinii ortodocsi din biserici in lume , sa le aratam cum e bine si ce e rau . Sigur ne judeca Dumnezeu pe persoane , dar dupa generatie [Sfantul Ioan Gura de Aur ] : adica si dupa cat am facut noi pentru Cain = politica [globala , pe natiuni , pe zone , pe caste , deci si pe neamuri si pe familie ] NE MANTUIM IMPREUNA , insa fiecare separat !!!
Panaramele nu i n t e l e g sa treaca sa citeasca macar PORUNCILE din Vechiul Testament , ca sa inteleaga pe toate cele din Noul Testament . Parintii lor i-au avortat sustinindu-le c a r i e r a asta a lui CAIN ! Cine nu are credinta , nu le mai da Dumnezeu copii ca sa-i avorteze spiritual . Si tot poporul nu mai prea are copiii , cei dati de Dumnezeu . DECI romanii fara copii , sau fara nici o responsabilitate fata de viitorul copilasilor actuali , voteaza in marea majoritate CEVA care le sustine doar partea cea trecatoare , valabila doar pentru acea zi de vot si nici chiar atunci .
De ce e politica lui CAIN ? PENTRU CA E IMORALA !!! TOT CEEA CE E lipsit de Dumnezeu e i m o r a l si ei se jura ca noi fabulam .
duminică, 31 august 2014
marți, 26 august 2014
Dumnezeu a închis ochii lor ~~~ Pr. Iustin Pârvu Distribuie · 622
Iulian Capsali
28 minute ·
Dumnezeu a închis ochii lor
Iulian Capsali
28 minute ·
Dumnezeu a închis ochii lor
Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi.
Pr. Iustin Pârvu
Distribuie ·
622
Campeanu Adela
Faptele Sfinţilor Apostoli
Cap. 28
27. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile greu au auzit şi ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi Eu să-l vindec".
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 12
40. Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec
Psalmi
Cap. 68
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
Cartea a patra a Regilor
Cap. 6
20. Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: "Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!" Şi le-a deschis Domnul ochii şi au văzut că sunt în Samaria.
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 11
10. Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!"
Îmi place · Răspunde · 14 minute
Campeanu Adela
Psalmul 68
1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,
11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.
13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.
15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20. Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;
23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,
24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.
25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.
26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;
30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.
31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.
33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!
37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.
39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.
Campeanu Adela
* SA NU UITAM CA AICI A VORBIT INIMA LUI DAVID , om desavarsit in s m e r e n i a sa , la inaltimea caruia gandea si Pr. IUSTIN PAVU si la care era PR. ARSENIE BOCA .
* Domnule Capsali va felicit pentru acest articol de fb
28 minute ·
Dumnezeu a închis ochii lor
Iulian Capsali
28 minute ·
Dumnezeu a închis ochii lor
Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi.
Pr. Iustin Pârvu
Distribuie ·
622
Campeanu Adela
Faptele Sfinţilor Apostoli
Cap. 28
27. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile greu au auzit şi ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi Eu să-l vindec".
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 12
40. Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec
Psalmi
Cap. 68
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
Cartea a patra a Regilor
Cap. 6
20. Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: "Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!" Şi le-a deschis Domnul ochii şi au văzut că sunt în Samaria.
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 11
10. Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!"
Îmi place · Răspunde · 14 minute
Campeanu Adela
Psalmul 68
1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,
11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.
13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.
15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20. Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;
23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,
24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.
25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.
26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;
30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.
31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.
33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!
37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.
39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.
Campeanu Adela
* SA NU UITAM CA AICI A VORBIT INIMA LUI DAVID , om desavarsit in s m e r e n i a sa , la inaltimea caruia gandea si Pr. IUSTIN PAVU si la care era PR. ARSENIE BOCA .
* Domnule Capsali va felicit pentru acest articol de fb
sâmbătă, 16 august 2014
de la BISERICA LUPTATOARE , la BISERICA TRIUMFATOARE , cu pregustarea in mod sporadic a vietii vesnice
Dezvoltarea lumii e o descoperire în timp a formelor care există etern.
[pct. 3 la SCURTĂ INTERPRETARE TEOLOGICĂ A NAŢIUNII (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 15, 8 apr. 1934)]
Cosmosul este tot lumea dumnezeiască, dar pusă în stare de devenire în afară de Dumnezeu.
~~~ „Crearea lumii constă metafizic în aceea că Dumnezeu a pus lumea Sa dumnezeiască proprie în forma de devenire.” [1] ~~~ Tatal Meu lucreaza ...
"Moartea făpturii în Dumnezeu este ca o scufundare în izvorul vieţii, în care" identitatea persoanei este reprezentata de ceva din noi , din care lipseste sexul si pacatele ; " cel mort iese la o viaţă nouă, sfinţită " ? unde sfintirea se refera la excluderea celor amintite mai inainte si nu e ceva simplist material , ci e o cuprindere a talantului iubirii personale [doar de cele duhovnicesti] in biserica triumfatoare care se cununa din dorul vesnic de Hristos si cu Hristos
____________________
Daniela Velea
* Cand crezi ca ai rapus un pacat, chiar dupa un timp ..., il poti face iarasi. Dar cainta ramane ... ca un prieten care ne ajuta in orice clipa sa ne ridicam din cadere. Este datoria noastra sa placem Celui care ne iubeste si pe Care noi zicem ca-L iubim si, da, trebuie sa luptam sa ne curatim, sa ne spalam... Eu dau o data cu "buretele"si Tu Doamne dai de zece ori ! Caci in Imparatia Ta nu va intra nimic intinat...
Îmi place · 2 · 14 august la 14:49
Campeanu Adela
* iar cainta e prietena cu frica de a pierde iubirea LUI , a Celui care cu gelozie ne asteapta in vesnicie , din temporalitatea asta subreda .
____________________
FIII LUI NOE : Iafet si Ham , oare de ce au uitat de frica de Dumnezeu ?
In realitate Noe a depasit masura vinului si cel putin 2 din 3 au platit nerusinarea tatalui lor fata de Tatal Ceresc , intrand in nerusinare fata de tatal lor pamantesc !!!
5. Într-un singur caz n-ar fi naţiunile de la Dumnezeu şi ar trebui să luptăm împotriva lor: când diversificarea omenirii în naţiuni ar fi o urmare a căderii în păcat, ar fi o deviere de la calea pe care vrea Dumnezeu să se dezvolte omenirea.
În cazul acesta, datoria tuturor creştinilor ar fi să scoată omenirea din această stare păcătoasă, să contopească naţiunile într-una singură.
Este diversificarea omenirii în naţiuni un păcat sau o urmare a păcatului? Ar fi de ajuns să respingem această presupunere cu simpla provocare la legea universală a treptatei diversificări a faunei şi a florei. Legea aceasta nu e plauzibil să fie contrară voii lui Dumnezeu, mai ales că diversificările acestea manifestă adeseori o înnobilare a trunchiului de bază, nu o decădere a lui.
Dar răspunsul se poate da şi altfel: păcatul sau răul e de altă ordine decât unitatea sau diversitatea. El înseamnă stâlcire, desfigurare a lucrului dat, a existenţei produse de alte puteri. Este specificul naţional o stâlcire a umanului, o decădere din fiinţa omenească? Ar fi, când acest specific naţional s-ar prezenta ca ceva vicios, meschin, fără înălţimi şi purităţi de simţire şi de gând. Cine nu ştie însă că nu se află nimic josnic în felul specific cum percepe şi reacţionează în lume membrul unei anumite naţiuni? În simţirea doinei româneşti şi în hora noastră nu cred că e ceva păcătos. Dacă ar fi ceva păcătos însuşi specificul naţional, atunci nu s-ar mai putea face deosebirea între buni şi răi în cadrul unei naţiuni, căci toţi ar fi răi. Chestiunea îmi pare atât de evidentă, încât socotesc de prisos să mai insist.
6. Se pune problema greu de descurcat a raportului între naţional şi uman. Naţionalul nu întunecă umanul, nu-l extermină? Iar dacă umanul rămâne, nu cumva naţionalul e o simplă iluzie, ceva de suprafaţă, pe care să-l poţi lepăda în oricare moment când voieşti?
E de remarcat întâi că nu există om anaţional. Nici Adam, măcar, n-a fost anaţional, ci a vorbit o limbă, a avut o anumită mentalitate, o anumită construcţie psihică şi trupească. Un om pur, necolorat din punct de vedere naţional, fără determinante naţionale este o abstracţie; aşa cum nu poate exista un măr fără determinantele unui anumit soi, tot aşa nu poate exista un om fără determinante individuale.
Umanul există numai în formă naţională, colorat naţional, determinat naţional, aşa cum există numai determinat individual. Nu se pot extrage la un individ sau la o naţiune determinatele individuale sau naţionale pentru a lăsa umanul pur. Ar însemna să distrugi însuşi umanul. Naţionalul sau individualul este însuşi umanul care are, în mod necesar, o anumită calitate. Un uman fără calitate nu există. Individul sau membrul unei naţiuni e uman, e înţelegător al celorlalţi oameni, ai altor naţiuni, nu printr-o depăşire a calităţii sale individuale sau naţionale, printr-o coborâre undeva în substratul pur uman al personalităţii sale, ci în starea în care este. Un român când simte milă faţă de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de frăţie care simte că-1 leagă de un ungur e un sentiment colorat româneşte, nu e anaţional.
Ceea ce înţelegerii noastre îi pare antinomic, în luptă una cu alta, umanul şi naţionalul, sau, cu alte cuvinte, identitatea dintre oameni şi deosebirea dintre naţiuni, în realitate sunt unite inseparabil, în chipul cel mai intim şi mai misterios, cu menţinerea deplină a amândurora; numai o minte simplistă nesocoteşte unul sau altul din termenii antinomiei.
De aici urmează că armonia între naţiuni nu e exclusă, ci foarte posibilă: ele sunt aceeaşi umanitate stând în diferite forme, determinantă, în mod necesar, aici într-un fel, dincolo în altul.
Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. în fiecare arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită. Le vom suprima noi, vrând să rectificăm opera şi cugetarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie! Mai degrabă vom ţine la existenţa fiecărei naţiuni, protestând când una vrea să oprime sau să suprime pe alta şi propovăduind armonia lor, căci armonie deplină este şi în lumea ideilor dumnezeieşti. Acesta e „naţionalismul creştinesc”, ca să folosesc fericitul termen al autorului „Biserica şi Naţiunea” din Viaţa Ilustrată,nr. 1
[1] S. Bulgakov, Mielul lui Dumnezeu,Paris, Ymca Press, 1933, Ed. Rusă, p. 149
Iata ca trupul e format din tesuturi , din sisteme , din aparate , din organe t o c m a i sa pricepem *diversitatea in *u n i t a t e .
Ordinea cereasca insa descrisa in apocalipsa denota niste criterii tot de dversitate despre b i s e r i c a triumfatoare pe care identitatile noastre o vor compune vesnic intr-o miscare de regasire a unuia in celalalt
____________________
Să subliniem întâi postulatul râvnit totdeauna de spiritele cele mai profunde, de bogată viaţă interioară, postulat exprimat de Maietatea Sa Regele în limpedele şi sfinţitul grai evanghelic şi strămoşesc deopotrivă:
„credinţa strămoşească, pentru a deveni din nou adevărat mântuitoare, pentru a deveni sprijinul de toate zilele al poporului nostru, trebuie să depăşească zidurile bisericilor clădite de om, să pătrundă în cele mai trufaşe palate ca şi în cele mai umile colibe, şi acolo să se cuibărească puternic, în acea biserică clădită de Dumnezeu: inima oamenilor".
[1] Nicodim Milaş, Dreptul bisericesc [oriental],trad. I. Mihălcescu, Tipografia „Gutenberg", Bucureşti, 1915, p. 581.
. În omul care nu s-a purificat de patimi raţiunea e totdeauna în slujba patimilor şi judecăţile ei strâmbă adevărul. Această „subiectivitate” păcătoasă trebuie biruită. Dar ea nu se biruie numai neascultând de ea în momentele de cugetare. Omul nu poate trăi despicat în două. Chiar dacă pentru moment o parte a lui, şi anume afectivitatea şi complexul de interese, pare adormită, acestea înrâuresc judecata raţiunii. Omul trebuie unificat. Subiectivitatea aceasta care falsifică adevărul nu poate fi biruită decât printr-o luptă în care se angajează toate puterile omului, nu numai raţiunea, pentru biruinţa deplină asupra subiectivităţii pătimaşe. În locul patimilor trebuie puse virtuţile.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 237
Tot ce a făcut Dumnezeu şi tot ce se întâmplă şi se săvârşeşte după voia Lui, adică pe linia adevăratei dezvoltări a creaţiei, în totalitate, sau a fiecărei făpturi în parte, e raţional, zice Sfântul Maxim. Numai patima e iraţională, deşi îşi dă o justificare raţională. Caracterul raţional al acestui adevăr sau sens stă nu numai în obiectivitatea neschimbată, țesută armonic în toată realitatea, ci şi în puterea cu care se impune o dată ce am ajuns la purificarea de patimi. Dumnezeu licăreşte atunci din orice lucru, în pragul oricărei fapte, din primul moment. În acest sens nu mai e necesară o cugetare discursivă pentru a-l desprinde şi a-l face să se impună.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 234
Existenta lumii se vădeşte ca având, pe lângă alte rosturi, şi pe acela de a ne exercita toate puterile sufletului în urcuşul spre Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi voit să Se facă cunoscut dintr-o dată, direct, lumea lucrurilor ar fi lipsită de unul dintre rosturile ei. Existenţa lumii însăşi ca drum spre Dumnezeu e o dovadă că suprema cunoaştere de Dumnezeu nu e un act iraţional, ci suprarational, adică nu se realizează prin renunţarea prematură la raţiune, printr-un salt direct în afara raţiunii, ci prin depăşirea raţiunii, la un nivel care nu o desfiinţează, ci o implică, după activarea şi folosirea tuturor resurselor ei, după exercitarea cea mai deplină a puterilor ei.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 231
_______________________
PACTUL BALCANIC ŞI PERSPECTIVA ORTODOXĂ (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 10,4 mart. 1934)
Baza spirituală a pactului balcanic
Pactul balcanic, încheiat de curând, a strâns statele din sud-estul Europei într-o unitate care se va desăvârşi continuu, întinzându-se asupra a tot mai multe din ramurile de viaţă ale celor patru popoare. Nu e necesar să insistăm asupra adevărului că baza spirituală care a făcut posibilă încheierea acestui pact şi care va permite legături tot mai strânse între statele semnatare este o remarcabilă comunitate în idei, simţiri şi tradiţii, comunitate formată, în ceea ce le priveşte pe trei din cele patru popoare, în primul rând de aceeaşi credinţă, de acelaşi cult, iar cât priveşte pe toate la un loc, de istoria comună, de familiarizarea îndelungată între ele care a creat, dincolo de formulele precise ale credinţei, mari apropieri în spirit, în gusturi, în atitudini. Sasul stă lângă român de veacuri, dar apropiere nu se face, cu atât mai puţin asimilare. Deosebirile sunt prea mari; ele sapă între ei adevărate prăpăstii. Deşi în mai mică măsură, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre ungur. Sigur că tot aşa ar fi cazul cu englezul, cu francezul sau cu alte popoare de lege diferită. între români, greci şi slavi apropierea se face însă uimitor de repede şi asimilarea la fel. Câţi slavi şi câţi greci n-am înghiţit noi şi câţi români n-au înghiţit slavii şi grecii în Balcani? Nu ştiu cum, dar ca român te simţi între greci şi slavi cu mult mai acasă (într-o anumită privinţă chiar acasă) decât între unguri, germani, englezi sau alte naţiuni. Când constaţi că se roagă ca tine, că vorbesc despre Dumnezeu cu aceleaşi cuvinte, doar traduse, cântă ca tine, îndată te simţi mai în largul tău.
Pentru consolidarea pactului se impune cultivarea factorului religios-comun
Pactul balcanic are ca temelii trainice acest fond comun de spiritualitate. Tocmai de aceea, ţinând seama de el, făcându-l să se dezvolte şi scoţându-l pe primul plan, se vor umbri, îşi vor pierde din importanţă şi din relief deosebirile dintre aceste popoare. O neglijare a lui însă, eventual chiar o reprimare a lui, echivalează cu o adevărată subminare a pactului balcanic.
Pactul acesta nu voieşte să rămână numai la relaţiile cele mai externe ale vieţii, la schimbul economic şi la o garantare în caz de nevoie a frontierelor. Ci voieşte să fie punctul de plecare al unei apropieri spirituale tot mai accentuate, pentru ca, din toate punctele de vedere, aceste ţări să se prezinte în faţa Europei ca un tot unitar şi indisolubil. Se urmăreşte o foarte activă circulaţie de idei şi formularea unor idealuri spirituale comune, specifice Răsăritului european. Avem în apropierea acestor state, fie deocamdată mai puţin conştient, o afirmare a solidarităţii popoarelor ortodoxe în faţa Apusului, care a ştiut până acum să le dividă şi să le domine spiritual şi material. Când Rusia îşi va reveni din starea de azi, o raliere a ei la blocul acesta ar încheia în mod firesc grupul neamurilor ortodoxe, ajunse în sfârşit la conştiinţa specificului lor spiritual.
Inevitabil deci, aceste state voind să consolideze unirea lor, trebuie să folosească factorul religios. Pe lângă celelalte consilii sau birouri comune, va fi necesar să se instituie şi un consiliu sau birou comun pentru cunoaşterea şi apropierea tot mai mare pe teren spiritual-religios. Iar când miniştrii acestor state îşi vor ţine conferinţele anuale sau bianuale, va fi ocazia să se adune, pe lângă reprezentanţii presei bunăoară, şi reprezentanţii Bisericii în conferinţă. Eventual se va forma un institut comun pentru apropierea cultural-spirituală. Acest institut ar fi întreg şi ar răspunde pe deplin misiunii sale numai având ca o secţiune proprie pe cea bisericească, în care să intre câte un reprezentant al Bisericii din fiecare stat. Acestea sunt îndatoririle statelor care constituie pactul balcanic.
Dar indiferent că guvernele vor înţelege sau nu importanţa cultivării fondului comun religios, pactul balcanic tot trebuie să fie un cadru şi un stimulent pentru apropierea bisericească, chiar din iniţiativa Bisericilor din aceste state. Dacă statele acestea simt trebuinţa apropierii între ele, cu atât mai mult trebuie să o simtă Bisericile, care au ca învăţătură şi misiune de la Dumnezeu să fie una.Şi dacă statele reuşesc să învingă toate asperităţile care le stau în cale şi să se apropie, cu atât mai mult trebuie să reuşească aceasta Bisericilor, care nu urmăresc hegemonii în lumea aceasta. Tot ce lipseşte este unirea la faptă şi puţină fineţe în tratative. Sfântul nostru Sinod are chemarea să purceadă la realizarea acestui urgent deziderat, dând chestiunea în mâna unui reprezentant capabil să ducă la bun succes aceste tratative.
Metoda pentru realizarea frontului comun ortodox
Astă-vară se pornise dl I.G. Savin să militeze pentru această idee în Calendarul. Domnia Sa însă n-a reuşit decât să ne îndepărteze şi mai mult simpatiile reprezentanţilor Bisericii greceşti, care astăzi nu mai contenesc să ne acuze de tendinţe de hegemonie în Biserica Ortodoxă. Graţie articolelor dlui I.G. Savin, grecii privesc azi cu bănuială orice idee de apropiere ortodoxă. Cu metoda dlui Savin de-a împroşca în toţi şi de-a te bate cu pumnul în piept ca român, nu ajungem la niciun rezultat. Această metodă trebuie părăsită, cu atât mai mult cu cât, de fapt, nu poate fi vorba de scopuri de hegemonie ale Bisericii româneşti asupra celorlalte. Ceea ce vrem cu toţii este binele Ortodoxiei, puterea şi solidaritatea ei. Dacă există vreo ambiţie în această privinţă, apoi este aceea de a ne întrece fiecare Biserică naţională întru a ajuta Ortodoxia întreagă: prin munca spirituală şi prin ajutor material. Dacă ajutorul nostru va covârşi pe al celorlalte naţiuni, o va judeca istoria. Să nu cerem modificări prea radicale în statul de funcţii şi de onoruri al Bisericii Ortodoxe. Să cerem acum numai atât cât e necesar pentru începutul unei activităţi de strânsă apropiere a Bisericilor ortodoxe. Patriarhul de Constantinopol trebuie să rămână grec; o cere tradiţia, locul şi populaţia ortodoxă din acele ţinuturi, care e greacă. Nici centrul geografic al Ortodoxiei nu trebuie mutat. Constantinopolul, cetatea vechii glorii a creştinismului, are atâtea urme din timpurile mari, care pot inspira continuu drumul ce trebuie urmat în viitor. El este aşezat la mijlocul Peninsulei Balcanice, pe când Bucureştiul, Atena, sau Belgradul sunt la margini. Poziţia geografică în care e situat îi asigură şi pe viitor o mare însemnătate comercială şi spirituală. Prin el, popoarele balcanice menţin legături mai strânse şi cu poporul turc care, cine ştie, poate să nu fie prea depărtat timpul când, părăsind islamul, se va încorpora şi mai bine în organismul popoarelor înfrăţite prin aceeaşi istorie şi prin fondul comun al vechii culturi bizantine. Până la acel fericit eveniment, legăturile tot mai prietenoase între aceste popoare în cadrul pactului balcanic pot avea ca rezultat retrocedarea bisericii „Sfânta Sofia” ortodocşilor, chiar dacă ar fi să dea aceştia altceva în schimb: eventual o mare sumă de bani plătită de toţi. Pentru turci, biserica „Sfânta Sofia” nu reprezintă mare lucru, pentru ortodocşi însă, da. În Constantinopol fiecare ortodox s-ar simţi mai acasă decât s-ar simţi în altă capitală balcanică.
Ceea ce e necesar deocamdată e foarte puţin: un birou în Constantinopol, compus din câte un cleric cult al fiecărei Biserici Ortodoxe. La acest birou s-ar trimite toate informaţiile din Biserica Ortodoxă, ca el să le răspândească la foile religioase din fiecare stat ortodox. Tot acest birou ar putea să adune material şi să studieze anumite planuri de lucru comun pentru toată Biserica Ortodoxă, lui i s-ar trimite sugestiile pe care unul sau altul din ortodocşi le-ar putea da pentru o chestiune sau alta interesând toată Ortodoxia. O conferinţă bisericească, care s-ar aduna din an în an, ar lua apoi hotărâri pe baza referatelor lucrate de acest birou.Probabil că mai târziu s-ar putea constitui şi un Sinod permanent, compus din câte un ierarh fără eparhie din fiecare Biserică, în frunte cu patriarhul din Constantinopol, având ca atribuţie chestiunile interortodoxe (nu şi cele din interiorul fiecărei Biserici), dar atât de necesar nu e.
In afară de acel birou, tot în Constantinopol mai este necesară o şcoală teologică, în care materiile teologice să se predea în limbile greacă, română şi una slavă. Fiecare neam ortodox şi-ar trimite un număr de 10-15 studenţi anual. Toţi studenţii, viitori clerici fruntaşi, ar ajunge să cunoască toate trei limbile ortodoxe, putând să stea în legătură toată viaţa cu ce se petrece pretutindeni în Biserica Ortodoxă, şi s-ar forma într-o ambianţă de solidaritate practică ortodoxă, simţindu-se mai apropiaţi de ortodocşii de alte neamuri. Câte idei de acţiune sobornicească, câte planuri de activitate unitară, câte ţinte comune nu s-ar formula între profesorii şi studenţii unei astfel de şcoli, în care trebuie să domnească un duh de absolută frăţie ortodoxă! Şcoala ar scoate desigur şi o revistă în cele trei limbi, răspândită în toate ţările ortodoxe, la fiecare preot şi la mulţi credincioşi, o revistă, iarăşi, în cel mai ecumenic duh. Operele teologice pe care le-ar produce şcoala ar purta şi ele aceeaşi pecete de preocupare solidară. Întreţinerea unei astfel de şcoli ar fi şi în interesul guvernelor s-o suporte.
Să ne gândim că suntem în veacul în care popoarele au ieşit din izolare. Astăzi toate caută să se cunoască, să formeze legături de acţiune solidară. Cu atât mai mult trebuie să evite Biserica de aceeaşi credinţă izolarea.
Această cunoaştere ortodoxă reciprocă a existat până târziu, în veacul al XlX-lea.
Legăturile trebuie strânse şi mai mult decât sunt ele astăzi, căci cu toţii facem parte din marea Biserică Ortodoxă a Domnului. Ar dispărea astfel micile deosebiri de măsuri şi de atitudini în chestiuni bisericeşti.
Nu preconizăm o ştirbire a principiului autocefaliei, ceea ce ar desconsidera caracterul naţional aşa de scump Bisericii Ortodoxe. Ecumenicitatea constă în identitatea de duh şi de viaţă spirituală în toate părţile Bisericii, şi nu în organizarea externă. Ceea ce cerem este o reciprocă cunoastere, nu a fiinţei celei una a Ortodoxiei, pe care o cunoaştem deplin de la noi, ci a rezonanţei ei în specificul etnic al celorlalte popoare; precum şi o colaborare practică acolo unde se simte nevoie.
Rugăm Sfântul Sinod să nu mai amâne realizarea acestei idei. Să prindă momentul pactului balcanic. Nu trebuie să ne închipuim că ortodocşii se pot întâlni numai în sinodul ecumenic. Să realizăm în alte forme mai modeste colaborarea. Sinodul ecumenic e un moment mare, rar, festiv, un moment de hotărâri dogmatice. Cooperarea de fiecare zi se face pe căi precum cele enumerate mai sus.
2 distribuiri
9 persoane apreciază asta.
Campeanu Adela
*Cred ca desi au trebuit 80 de ani sa ne dam seama , care e s t r a t e g i a placuta lui Dumnezeu [care nu presupune acel SINOD al VIII-lea] se merita sa se ia aminte la aceste deziderate inspirate de studii nefortate de globalizare in nici un fel [nici de-a stanga si nici de-a dreapta lui Dumnezeu]
Parintele Dumitru Staniloae
(8 august 2014)
ŞTIRI BISERICEŞTI EXTERNE (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 9,25 febr. 1934)
Biserica Sârbă
În 30 ian. a.c. [1934] s-a ţinut în Belgrad adunarea de constituire a Asociaţiei preoţimii din Arhiepiscopia Belgrad-Carloviţ. Cu această ocazie, s-a discutat şi votat un proiect de statut şi s-a ales primul comitet. Preoţimea celorlalte eparhii încă se va constitui în asociaţii eparhiale, iar toate la un loc vor forma Asociaţia generală a clerului iugoslav.Fiecare asociaţie eparhială se compune din Frăţiile preoţeşti, care constau din preoţii unui protopopiat.
În statut se prevede că fiecare asociaţie eparhială stă sub supravegherea nemijlocită a episcopului, care e şi preşedintele onorific, iar asociaţia generală, sub cea a Sfântului Sinod sârbesc. Scopurile sunt pastorale, sociale şi materiale, sau de ajutorare reciprocă. Printre mijloace se prevăd: întemeierea de biblioteci preoţeşti şi populare şi de săli de lectură în protopopiate; supravegherea strictă a conduitei membrilor, care trebuie să fie corespunzătoare cu chemarea preoţească; publicarea şi răspândirea de foi de cuprins teologic-religios; ţinerea de conferinţe şi cursuri moral-religioase pentru educaţia tineretului şi încreştinarea societăţii pe teren social; întemeierea de fonduri eparhiale, case preoţeşti de economii şi a altor instituţii pentru ajutorarea materială şi morală a preoţimii.
Interesant e că acest comitet ales de Belgrad are şi o secţie pentru bibliografie, în frunte cu un preşedinte şi cinci membri.
Biserica Alexandrină
Biserici ruseşti în Maroc. Sub jurisdicţia Patriarhiei din Alexandria se află două biserici în Maroc, cu un număr de vreo 8 000 de ruşi. În afară de ruşi, în Maroc mai sunt şi greci, sârbi şi alt fel de ortodocşi. Una dintre aceste biserici e în Rabatu, unde s-a ridicat de curând prin stăruinţele ieromonahului rus Varsanufie, iar alta, în Kurigu.
Vizită canonică. Patriarhul Alexandriei a făcut în dulcele Crăciunului o vizită canonică în Sudan, justificând titlul pe care şi l-a luat înainte cu trei ani: „patriarh al întregii Africi”.
Biserica Greacă
De curând s-a înfiinţat o societate misionară internă, cu numele Serviciul apostolic.Ea depinde nemijlocit de Sfântul Sinod. Primul pas e editarea unei reviste lunare: Amvonul, în care se publică între altele predici-model pentru toate duminicile din acea lună.
Dreptul matrimonial. S-a publicat proiectul noii legi matrimoniale, prin care se introduce căsătoria civilă pentru neortodocşi. Pentru ortodocşi rămâne obligatorie căsătoria bisericească, în paralel cu ea se poate încheia şi cea civilă.
Biserica Rusă
Bolşevicii au hotărât să întocmească renumita biserică Alexandru Newschi pentru a servi de crematoriu. În acest scop, se vor cheltui două milioane de ruble. N-au bani să ajute pe cei ce mor de foame, şi au pentru a-i înmormânta păgâneşte.
Ortodoxia în Estonia
În oraşul Pecera s-a deschis o academie teologică ortodoxă. Rector este stareţul mănăstirii din acel oraş, episcopul Nicolae.
Creştinii asirieni
Patriarhul asirienilor Mar-Şamum s-a dus la Geneva să roage Societatea Naţiunilor să îi apere pe creştinii asirieni de cruzimile musulmanilor. Înainte de război, ei erau sub protectoratul Angliei, dar azi sunt lăsaţi la discreţia mahomedanilor. Societatea Naţiunilor a hotărât să colonizeze 20 000 dintre ei într-un ţinut al Braziliei. Astfel se va întemeia în America o „Nouă Asirie”.
Ortodoxia în Australia
In Sydney s-a întemeiat o parohie rusă, cu o frumoasă biserică.
Ortodoxia în Polonia
Guvernul împotriva ortodocşilor. Catolicii au intentat ortodocşilor vreo 650 de procese la judecătorii, cerând să li se „înapoieze bisericile şi mănăstirile pe care le deţin ortodocşii ilegal” . Chestiunea a ajuns la forul judecătoresc suprem, care şi-a declinat competenţa. Astfel, datorit simţului de dreptate al justiţiei polone, Biserica Ortodoxă a respins năvala duşmanilor ei. Guvernul, drept răspuns, l-a expulzat pe C.N. Nicolaev, jurisconsultul Sfântului Sinod, care a apărat la forurile judecătoreşti interesele ortodoxe. L-a expulzat ca „străin periculos statului”. Nicolaev a trecut în Serbia. Guvernul intenţionează să împartă Biserica Ortodoxă în trei Biserici: rusească, ucraineană şi a ruşilor albi, sperând ca astfel s-o slăbească şi s-o împrăştie. În latura ortodoxă acest proiect a provocat cea mai mare indignare.
Şcoala monahală. In mănăstirea Pociaevschi s-a deschis o şcoală monahală cu un curs de 6 ani. Predau ieromonahi, absolvenţi ai facultăţii de teologie.
Uniaţii în America de Nord
În Statele Unite ale Americii există 139 de parohii ruso-carpatine, conduse de episcopul Vasile Tcaci. Deoarece acesta a început latinizarea cultului şi cere celibatul clerului, în 117 parohii s-a constituit câte un „Comitet pentru apărarea ritului răsăritean, care a convocat în Pitsburg o adunare a tuturor reprezentanţilor săi. Această adunare a hotărât să ceară să se păstreze Uniaţia în limitele contractului de trecere de la 1646, să se menţină ritul răsăritean în toată curăţenia lui, să se hirotonească numai candidaţi căsătoriţi ş.a. În caz că Roma le va respinge aceste dorinţe, adunarea a hotărât să părăsească unirea.
Parintele Dumitru Staniloae
(4 august 2014)
ŞTIRI BISERICEŞTI CREŞTINE EXTERNE (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 6,4 febr. 1934, pp. 3-4)
Ortodoxia în Japonia
Ministrul armatei, Araki,a trecut la Ortodoxie. Botezul a fost săvârşit de arhiepiscopul Nicolae, apostolul Japoniei, care i-a dat numele de Sava - Sava Araki.
Biserica din Cipru
Alegerea arhiepiscopului Bisericii din Cipru întâmpină mari greutăţi, mai ales în urma refuzului guvernului englez, sub care stă insula, de a permite întoarcerea în Cipru a doi mitropoliţi exilaţi înainte cu un an.
Biserica din Grecia
Mitropolitul Atenei, Hrisostom Papadopoulos, a convocat după sărbătorile Crăciunului la o conferinţă pe toţi predicatorii din ţară (în Grecia, pe lângă preoţi, există o tagmă specială de predicatori), pentru ca, împreună cu profesorii facultăţii de teologie, să întocmească un nou program de lucru, corespunzător cu trebuinţele societăţii de azi.
Un comitet sub preşedinţia mitropolitului Atenei a întreprins paşii necesari pentru ridicarea unui magnific monument preoţilor greci morţi în războaie pentru credinţă şi patrie. Spre acest scop s-au strâns sume considerabile.
1 distribuire
14 persoane apreciază asta.
Parintele Dumitru Staniloae
(2 august 2014)
Până ce nu ne-am curăţit de patimi, nu se arată deplin darurile Duhului Sfânt, primite prin Taina Sfântului Mir, deşi lucrează şi ele în mod acoperit prin flecare virtute. Dar odată ce patimile care le acopereau sunt înlăturate, darurile Duhului Sfânt izbucnesc în conştiinţa noastră, din locul ascuns al inimii, în toată strălucirea lor [1] Propriu-zis, aceste daruri, spre deosebire de harul Botezului care conduce lucrarea de mortificare a omului vechi şi de creştere generală a omului nou, au menirea de a reface şi intensifica puterile de cunoaştere ale sufletului şi de stăruirea în Dumnezeu, după ce sufletul L-a cunoscut. Sunt în primul rând daruri de luminare a minţii şi, tocmai de aceea, daruri de fortificare a ei în orientarea spre Dumnezeu. De aceea ele îşi arată deplin eficienţa numai când s-au dezvoltat suficient în noi puterile intelectuale, care colaborează cu ele [2]. Fiind roadele unei Taine care ne împărtăşeşte darurile Duhului Sfânt, ele sunt menite să deschidă duhul din noi şi să facă bogată viaţa „în Duh”, dar acest lucru nu se poate realiza înainte de purificarea de patimi.
Abia după terminarea operei de purificare, condusă în special de puterile Botezului şi ale pocăinţei, apare pe primul plan lucrarea darurilor Duhului Sfânt. Desigur, aceasta nu înseamnă că sufletul rămâne numai cu aceste daruri, ci începutul de activare a darurilor Duhului Sfânt înseamnă şi o activare a înrâuririi Lui nemijlocite. Unde e harul sau darul, acolo e Duhul, de aceea se alternează expresiile: harul şi Duhul. Prin Taina Sfântului Mir, Duhul Sfânt Şi-a creat un sălaş în centrul ascuns al fiinţei noastre. El este mereu în contact cu noi din acel moment.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 215
[1] Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos: „Şi dacă fiecare taină îşi are roadele sale, apoi împărtăşirea Duhului Sfânt şi a darurilor Lui este un rod al Sfântului Mir. Iată de ce, chiar dacă aceste daruri nu se arată a fi roditoare încă din clipa ungerii cu Mir, ci mult mai târziu, nu trebuie să uităm începătura şi puterea acestor daruri” (Trad. rom. de T. Bodogae, p. 79).
[2] „Aşadar, Taina Sfântului Mir îşi aduce roadele sale în toţi cei ce-l primesc, dar nu toţi simt darurile ce se pogoară peste ei şi nici nu se grăbesc toti să tragă folos din această comoară ce li se dă, şi aceasta fie din pricină că fiind nevârstnici n-au încă puterea de a judeca, fie că atunci când primesc Taina nu dovedesc toată pregătirea şi dragostea de a le primi" (op. cit., p. 77).
3 distribuiri
19 persoane apreciază asta.
Parintele Dumitru Staniloae
(2 august 2014)
Dar, desigur, în înţelegerea Bisericii ca chip al cosmosului sub grija Pantocratorului, sau ca tinzând să se extindă asupra creaţiei şi să o cuprindă, e implicată voinţa creştinilor care participă la Liturghia din biserică, de a duce cu ei, în viaţa din afara ei, duhul unirii cu Dumnezeu şi al unirii lor în El. Ei merg ca biserici personale în mijlocul lumii din afară. "Ca ortodocşi, când vorbim de viaţa liturgică nu înţelegem dăruirea noastră liturgică de câteva ore în biserică, ci toată viaţa noastră, care, pornind de la actele liturgice din biserică, devine liturgică şi închinată lui Dumnezeu. Creştinul ortodox nu este schizofrenic. Nu trăieşte înlăuntrul bisericii o viaţă liturgică, şi în afara bisericii o viaţă neliturgică. Trăieşte, pe cât e cu putinţă, mai multe ore în biserică (la Liturghie, la Sfintele slujbe), ca să poată trăi în afară de biserică, după putinţă, mai aproape de duhul, de atmosfera şi de îndrumările morale ale dumnezeieştii Liturghii"[1]. Credinciosul nu trebuie să promită în van la Sfânta Liturghie: "Şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm".
[1] Arhim. Gheorghe, stareţul mănăstirii Grigoriu din Sf. Munte, “Omul fiinţă liturgică"
Stăniloae Dumitru Pr. Prof, Spiritualitate și Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. IBMBOR, București, 2004, p.72
3 distribuiri
12 persoane apreciază asta.
Parintele Dumitru Staniloae
(2 august 2014)
Experienţa aceleiaşi plinătăţi, unitare şi multiple, care e sugerată şi de icoane, şi e trăită şi în Liturghie, în care acelaşi Hristos-Dumnezeu ni Se dăruieşte mereu în alte şi alte feluri, dar întreg, cu toată plinătatea vieţii şi actelor mântuitoare. Nu se aşteaptă experienţa plenitudinii numai în viitorul eshatologic, sau nu e bănuită numai ca ascunzându-se într-o înălţime de neajuns în viaţa aceasta. Aceasta ar slăbi efectul şi simţirea întrupării lui Hristos şi a învierii Lui, sau L-ar socoti cu totul înălţat de la noi după ce a plătit pentru păcatele noastre, cum se întâmplă în Occident. În Ortodoxie se trăieşte convingerea şi simţirea că El continuă să fie cu noi şi să lucreze asupra noastră prin Duhul Său cel Sfânt.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof, Spiritualitate și Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. IBMBOR, București, 2004, p. 66
* Daca noi nu intrevedem aplicarea asupra neamurilor a trairii timpului ca o liturghie pe eveniment , pe strategii politice , pe termen mediu si lung , pe totalitatea societatii , pe un grup de state sau pe fiecare natiune in parte , pe unitati teritoriale , per neamuri sau per familie si pana la nivel de individ misiunea noastra este in afara mesajului lui Hristos .
* Atitudinea lui Marx , Engels si Lenin a intrat in lume ca o lupta impotriva lui Dumnezeu , CEL CARE in final URMAREA SA INVINGA mahomedanismul in 1922 .
Dumnezeu nu ramane dator in a ne rasplati cu binele , dar ne provoaca si la iaspasirea pacatului pana la al 3-lea si al 4-lea neam (respectiv sa-I intorcem impatrit lui _ prin celor alor sai _ ) dupa cum am nedreptatit . De aici apare mereu un raport de forte intre rau si bine , de care are o oarecare evidenta si dracu ' deci nu doar Dumnezeu .
Exemplu : reactia atroce a lui Hitler asupra evreilor a venit ca o pornire inraurita de la Lucifer , care trebuia sa stopeze increstinarea acelora , care oricum erau poporul ales , cel care ar si conduce lumea catre Dumnezeu inainte de a doua venire
Dracu ' insa m i n t i n d , impinge popoarele catre alte conceptii si de aici catre fel de fel de alte justificari . Acestea ne indeparteaza insa de a intelege ramanerea in scopul mantuirii , care presupune a ne achita toate d a t o r i i l e oricat de infime ar fi ele si de orice fel de natura . Am constatat de exemplu cat de perfid a fost faptul ca in Romania s-a dezvoltat imvatamantul la nivel e u r o p e a n -mondial pana la urma - dar acesta n-a adus apropierea de dumnezeire , ci o indepartare , o prelucrare a raportului prezentat de acesti intelectuali fata de ajutorul lui Dumnezeu . Legionarismul devine o expresie a exagerarii nationlismului , care n-o accepta Insusi Hristos Domnul , chiar din fasa , spre deosebire de Oastea Domnului si chiar diferitele secte , care s-au mentinut de catre Dumnezeu .*
* Acum este aplicatia lui Putin , care clar intrevede iarasi formarea unei puteri balcanice prin o r t o d o c s i i mai mult sau mai putin ecumenisti pe care el vrea sa o preia sub aripa sa pentru fiul sau si prin a distruge tot ceea ce are in cale : cine nu este rus , nu e cu ortodoxia balcanica in mintea sa . Iata cum se plateste si la generatia de acum , extremismul nationalist !!! care trebuie sters din mintea celor care se vor mantuiti .
Sigur ca razboaiele sunt cauzate de fiecare dintre noi , prin acumulrea unor pareri si greseli urmate si de diferitele pacate impotriva lui Dumnezeu , care devin niste datorii . El ne si lasa la latitudinea noastra luind lucrarea harului Duhului Sau Sfant de la cei din afara Sfintei Liturghii .
Binele vine si peste cei rai si peste cei buni , doar ca la cei ce traiesc in faradelege nu exista viata cea vesnica din Cuvantul lui Dumnezeu insotit de starea de euharistie , care nu e ritual , ci e comuniunea cu cerul .
" Creştinul ortodox nu este schizofrenic. Nu trăieşte înlăuntrul bisericii o viaţă liturgică, şi în afara bisericii o viaţă neliturgică " .
Orice discordante fata de cele ceresti , apoi se exclud de la varful piramidei si de aceea vin mereu alti si alti conducatori care sa ni se asemene . NOI tot comentam , dar nu ne curatim persoana noastra de nimic si cerem altceva , care nici nu s-ar potrivi cu felul nostru intinat de a fi . La cei multi dinspre baza piramidei excluderile par mai ingreuiate doar numeric , dar cunostinta de Dumnezeu si de dumnezeire este mult mai intunecata : nimeni nu gandeste la ceea ce ar trebui sa rezolve prin Sfanta Liturghie personal si apoi tuturor pentru care preotul face atatea rugaciuni .
Cand vin inundatiile este ca si la potop : cine nu a ascultat nimic de la Dumnezeu , chiar moare inecat , in propria casa , facuta aiurea fara respectarea legilor pamantesti , dar a celor ceresti ; transformarea in muzee sau in alte scopuri este ca o spalare de memorie fata de sfintenii , cum s-a produs in comunism . Cand vine focul nu mai raman nici icoanele la unii , pentru ca sunt pacate chiar fata de Duhul Sfant : cate biserici de lemn nu au luat foc .
Acum in Europa romanii au achizitionat biserici catolice , ca semn sa vina si ei la adevar ; chiar se fac Liturghii dupa terminarea ritualului confesiunilor la care apartine biserica respectiva , tot pentru sensibilizarea ramasitelor acelora : sa aleaga ceva mai bun , de fapt singura cale adevarata pentru care s-a si ajuns la asa-zisa revolutie din ' 89 .
[pct. 3 la SCURTĂ INTERPRETARE TEOLOGICĂ A NAŢIUNII (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 15, 8 apr. 1934)]
Cosmosul este tot lumea dumnezeiască, dar pusă în stare de devenire în afară de Dumnezeu.
~~~ „Crearea lumii constă metafizic în aceea că Dumnezeu a pus lumea Sa dumnezeiască proprie în forma de devenire.” [1] ~~~ Tatal Meu lucreaza ...
"Moartea făpturii în Dumnezeu este ca o scufundare în izvorul vieţii, în care" identitatea persoanei este reprezentata de ceva din noi , din care lipseste sexul si pacatele ; " cel mort iese la o viaţă nouă, sfinţită " ? unde sfintirea se refera la excluderea celor amintite mai inainte si nu e ceva simplist material , ci e o cuprindere a talantului iubirii personale [doar de cele duhovnicesti] in biserica triumfatoare care se cununa din dorul vesnic de Hristos si cu Hristos
____________________
Daniela Velea
* Cand crezi ca ai rapus un pacat, chiar dupa un timp ..., il poti face iarasi. Dar cainta ramane ... ca un prieten care ne ajuta in orice clipa sa ne ridicam din cadere. Este datoria noastra sa placem Celui care ne iubeste si pe Care noi zicem ca-L iubim si, da, trebuie sa luptam sa ne curatim, sa ne spalam... Eu dau o data cu "buretele"si Tu Doamne dai de zece ori ! Caci in Imparatia Ta nu va intra nimic intinat...
Îmi place · 2 · 14 august la 14:49
Campeanu Adela
* iar cainta e prietena cu frica de a pierde iubirea LUI , a Celui care cu gelozie ne asteapta in vesnicie , din temporalitatea asta subreda .
____________________
FIII LUI NOE : Iafet si Ham , oare de ce au uitat de frica de Dumnezeu ?
In realitate Noe a depasit masura vinului si cel putin 2 din 3 au platit nerusinarea tatalui lor fata de Tatal Ceresc , intrand in nerusinare fata de tatal lor pamantesc !!!
5. Într-un singur caz n-ar fi naţiunile de la Dumnezeu şi ar trebui să luptăm împotriva lor: când diversificarea omenirii în naţiuni ar fi o urmare a căderii în păcat, ar fi o deviere de la calea pe care vrea Dumnezeu să se dezvolte omenirea.
În cazul acesta, datoria tuturor creştinilor ar fi să scoată omenirea din această stare păcătoasă, să contopească naţiunile într-una singură.
Este diversificarea omenirii în naţiuni un păcat sau o urmare a păcatului? Ar fi de ajuns să respingem această presupunere cu simpla provocare la legea universală a treptatei diversificări a faunei şi a florei. Legea aceasta nu e plauzibil să fie contrară voii lui Dumnezeu, mai ales că diversificările acestea manifestă adeseori o înnobilare a trunchiului de bază, nu o decădere a lui.
Dar răspunsul se poate da şi altfel: păcatul sau răul e de altă ordine decât unitatea sau diversitatea. El înseamnă stâlcire, desfigurare a lucrului dat, a existenţei produse de alte puteri. Este specificul naţional o stâlcire a umanului, o decădere din fiinţa omenească? Ar fi, când acest specific naţional s-ar prezenta ca ceva vicios, meschin, fără înălţimi şi purităţi de simţire şi de gând. Cine nu ştie însă că nu se află nimic josnic în felul specific cum percepe şi reacţionează în lume membrul unei anumite naţiuni? În simţirea doinei româneşti şi în hora noastră nu cred că e ceva păcătos. Dacă ar fi ceva păcătos însuşi specificul naţional, atunci nu s-ar mai putea face deosebirea între buni şi răi în cadrul unei naţiuni, căci toţi ar fi răi. Chestiunea îmi pare atât de evidentă, încât socotesc de prisos să mai insist.
6. Se pune problema greu de descurcat a raportului între naţional şi uman. Naţionalul nu întunecă umanul, nu-l extermină? Iar dacă umanul rămâne, nu cumva naţionalul e o simplă iluzie, ceva de suprafaţă, pe care să-l poţi lepăda în oricare moment când voieşti?
E de remarcat întâi că nu există om anaţional. Nici Adam, măcar, n-a fost anaţional, ci a vorbit o limbă, a avut o anumită mentalitate, o anumită construcţie psihică şi trupească. Un om pur, necolorat din punct de vedere naţional, fără determinante naţionale este o abstracţie; aşa cum nu poate exista un măr fără determinantele unui anumit soi, tot aşa nu poate exista un om fără determinante individuale.
Umanul există numai în formă naţională, colorat naţional, determinat naţional, aşa cum există numai determinat individual. Nu se pot extrage la un individ sau la o naţiune determinatele individuale sau naţionale pentru a lăsa umanul pur. Ar însemna să distrugi însuşi umanul. Naţionalul sau individualul este însuşi umanul care are, în mod necesar, o anumită calitate. Un uman fără calitate nu există. Individul sau membrul unei naţiuni e uman, e înţelegător al celorlalţi oameni, ai altor naţiuni, nu printr-o depăşire a calităţii sale individuale sau naţionale, printr-o coborâre undeva în substratul pur uman al personalităţii sale, ci în starea în care este. Un român când simte milă faţă de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de frăţie care simte că-1 leagă de un ungur e un sentiment colorat româneşte, nu e anaţional.
Ceea ce înţelegerii noastre îi pare antinomic, în luptă una cu alta, umanul şi naţionalul, sau, cu alte cuvinte, identitatea dintre oameni şi deosebirea dintre naţiuni, în realitate sunt unite inseparabil, în chipul cel mai intim şi mai misterios, cu menţinerea deplină a amândurora; numai o minte simplistă nesocoteşte unul sau altul din termenii antinomiei.
De aici urmează că armonia între naţiuni nu e exclusă, ci foarte posibilă: ele sunt aceeaşi umanitate stând în diferite forme, determinantă, în mod necesar, aici într-un fel, dincolo în altul.
Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. în fiecare arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită. Le vom suprima noi, vrând să rectificăm opera şi cugetarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie! Mai degrabă vom ţine la existenţa fiecărei naţiuni, protestând când una vrea să oprime sau să suprime pe alta şi propovăduind armonia lor, căci armonie deplină este şi în lumea ideilor dumnezeieşti. Acesta e „naţionalismul creştinesc”, ca să folosesc fericitul termen al autorului „Biserica şi Naţiunea” din Viaţa Ilustrată,nr. 1
[1] S. Bulgakov, Mielul lui Dumnezeu,Paris, Ymca Press, 1933, Ed. Rusă, p. 149
Iata ca trupul e format din tesuturi , din sisteme , din aparate , din organe t o c m a i sa pricepem *diversitatea in *u n i t a t e .
Ordinea cereasca insa descrisa in apocalipsa denota niste criterii tot de dversitate despre b i s e r i c a triumfatoare pe care identitatile noastre o vor compune vesnic intr-o miscare de regasire a unuia in celalalt
____________________
Să subliniem întâi postulatul râvnit totdeauna de spiritele cele mai profunde, de bogată viaţă interioară, postulat exprimat de Maietatea Sa Regele în limpedele şi sfinţitul grai evanghelic şi strămoşesc deopotrivă:
„credinţa strămoşească, pentru a deveni din nou adevărat mântuitoare, pentru a deveni sprijinul de toate zilele al poporului nostru, trebuie să depăşească zidurile bisericilor clădite de om, să pătrundă în cele mai trufaşe palate ca şi în cele mai umile colibe, şi acolo să se cuibărească puternic, în acea biserică clădită de Dumnezeu: inima oamenilor".
[1] Nicodim Milaş, Dreptul bisericesc [oriental],trad. I. Mihălcescu, Tipografia „Gutenberg", Bucureşti, 1915, p. 581.
. În omul care nu s-a purificat de patimi raţiunea e totdeauna în slujba patimilor şi judecăţile ei strâmbă adevărul. Această „subiectivitate” păcătoasă trebuie biruită. Dar ea nu se biruie numai neascultând de ea în momentele de cugetare. Omul nu poate trăi despicat în două. Chiar dacă pentru moment o parte a lui, şi anume afectivitatea şi complexul de interese, pare adormită, acestea înrâuresc judecata raţiunii. Omul trebuie unificat. Subiectivitatea aceasta care falsifică adevărul nu poate fi biruită decât printr-o luptă în care se angajează toate puterile omului, nu numai raţiunea, pentru biruinţa deplină asupra subiectivităţii pătimaşe. În locul patimilor trebuie puse virtuţile.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 237
Tot ce a făcut Dumnezeu şi tot ce se întâmplă şi se săvârşeşte după voia Lui, adică pe linia adevăratei dezvoltări a creaţiei, în totalitate, sau a fiecărei făpturi în parte, e raţional, zice Sfântul Maxim. Numai patima e iraţională, deşi îşi dă o justificare raţională. Caracterul raţional al acestui adevăr sau sens stă nu numai în obiectivitatea neschimbată, țesută armonic în toată realitatea, ci şi în puterea cu care se impune o dată ce am ajuns la purificarea de patimi. Dumnezeu licăreşte atunci din orice lucru, în pragul oricărei fapte, din primul moment. În acest sens nu mai e necesară o cugetare discursivă pentru a-l desprinde şi a-l face să se impună.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 234
Existenta lumii se vădeşte ca având, pe lângă alte rosturi, şi pe acela de a ne exercita toate puterile sufletului în urcuşul spre Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi voit să Se facă cunoscut dintr-o dată, direct, lumea lucrurilor ar fi lipsită de unul dintre rosturile ei. Existenţa lumii însăşi ca drum spre Dumnezeu e o dovadă că suprema cunoaştere de Dumnezeu nu e un act iraţional, ci suprarational, adică nu se realizează prin renunţarea prematură la raţiune, printr-un salt direct în afara raţiunii, ci prin depăşirea raţiunii, la un nivel care nu o desfiinţează, ci o implică, după activarea şi folosirea tuturor resurselor ei, după exercitarea cea mai deplină a puterilor ei.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 231
_______________________
PACTUL BALCANIC ŞI PERSPECTIVA ORTODOXĂ (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 10,4 mart. 1934)
Baza spirituală a pactului balcanic
Pactul balcanic, încheiat de curând, a strâns statele din sud-estul Europei într-o unitate care se va desăvârşi continuu, întinzându-se asupra a tot mai multe din ramurile de viaţă ale celor patru popoare. Nu e necesar să insistăm asupra adevărului că baza spirituală care a făcut posibilă încheierea acestui pact şi care va permite legături tot mai strânse între statele semnatare este o remarcabilă comunitate în idei, simţiri şi tradiţii, comunitate formată, în ceea ce le priveşte pe trei din cele patru popoare, în primul rând de aceeaşi credinţă, de acelaşi cult, iar cât priveşte pe toate la un loc, de istoria comună, de familiarizarea îndelungată între ele care a creat, dincolo de formulele precise ale credinţei, mari apropieri în spirit, în gusturi, în atitudini. Sasul stă lângă român de veacuri, dar apropiere nu se face, cu atât mai puţin asimilare. Deosebirile sunt prea mari; ele sapă între ei adevărate prăpăstii. Deşi în mai mică măsură, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre ungur. Sigur că tot aşa ar fi cazul cu englezul, cu francezul sau cu alte popoare de lege diferită. între români, greci şi slavi apropierea se face însă uimitor de repede şi asimilarea la fel. Câţi slavi şi câţi greci n-am înghiţit noi şi câţi români n-au înghiţit slavii şi grecii în Balcani? Nu ştiu cum, dar ca român te simţi între greci şi slavi cu mult mai acasă (într-o anumită privinţă chiar acasă) decât între unguri, germani, englezi sau alte naţiuni. Când constaţi că se roagă ca tine, că vorbesc despre Dumnezeu cu aceleaşi cuvinte, doar traduse, cântă ca tine, îndată te simţi mai în largul tău.
Pentru consolidarea pactului se impune cultivarea factorului religios-comun
Pactul balcanic are ca temelii trainice acest fond comun de spiritualitate. Tocmai de aceea, ţinând seama de el, făcându-l să se dezvolte şi scoţându-l pe primul plan, se vor umbri, îşi vor pierde din importanţă şi din relief deosebirile dintre aceste popoare. O neglijare a lui însă, eventual chiar o reprimare a lui, echivalează cu o adevărată subminare a pactului balcanic.
Pactul acesta nu voieşte să rămână numai la relaţiile cele mai externe ale vieţii, la schimbul economic şi la o garantare în caz de nevoie a frontierelor. Ci voieşte să fie punctul de plecare al unei apropieri spirituale tot mai accentuate, pentru ca, din toate punctele de vedere, aceste ţări să se prezinte în faţa Europei ca un tot unitar şi indisolubil. Se urmăreşte o foarte activă circulaţie de idei şi formularea unor idealuri spirituale comune, specifice Răsăritului european. Avem în apropierea acestor state, fie deocamdată mai puţin conştient, o afirmare a solidarităţii popoarelor ortodoxe în faţa Apusului, care a ştiut până acum să le dividă şi să le domine spiritual şi material. Când Rusia îşi va reveni din starea de azi, o raliere a ei la blocul acesta ar încheia în mod firesc grupul neamurilor ortodoxe, ajunse în sfârşit la conştiinţa specificului lor spiritual.
Inevitabil deci, aceste state voind să consolideze unirea lor, trebuie să folosească factorul religios. Pe lângă celelalte consilii sau birouri comune, va fi necesar să se instituie şi un consiliu sau birou comun pentru cunoaşterea şi apropierea tot mai mare pe teren spiritual-religios. Iar când miniştrii acestor state îşi vor ţine conferinţele anuale sau bianuale, va fi ocazia să se adune, pe lângă reprezentanţii presei bunăoară, şi reprezentanţii Bisericii în conferinţă. Eventual se va forma un institut comun pentru apropierea cultural-spirituală. Acest institut ar fi întreg şi ar răspunde pe deplin misiunii sale numai având ca o secţiune proprie pe cea bisericească, în care să intre câte un reprezentant al Bisericii din fiecare stat. Acestea sunt îndatoririle statelor care constituie pactul balcanic.
Dar indiferent că guvernele vor înţelege sau nu importanţa cultivării fondului comun religios, pactul balcanic tot trebuie să fie un cadru şi un stimulent pentru apropierea bisericească, chiar din iniţiativa Bisericilor din aceste state. Dacă statele acestea simt trebuinţa apropierii între ele, cu atât mai mult trebuie să o simtă Bisericile, care au ca învăţătură şi misiune de la Dumnezeu să fie una.Şi dacă statele reuşesc să învingă toate asperităţile care le stau în cale şi să se apropie, cu atât mai mult trebuie să reuşească aceasta Bisericilor, care nu urmăresc hegemonii în lumea aceasta. Tot ce lipseşte este unirea la faptă şi puţină fineţe în tratative. Sfântul nostru Sinod are chemarea să purceadă la realizarea acestui urgent deziderat, dând chestiunea în mâna unui reprezentant capabil să ducă la bun succes aceste tratative.
Metoda pentru realizarea frontului comun ortodox
Astă-vară se pornise dl I.G. Savin să militeze pentru această idee în Calendarul. Domnia Sa însă n-a reuşit decât să ne îndepărteze şi mai mult simpatiile reprezentanţilor Bisericii greceşti, care astăzi nu mai contenesc să ne acuze de tendinţe de hegemonie în Biserica Ortodoxă. Graţie articolelor dlui I.G. Savin, grecii privesc azi cu bănuială orice idee de apropiere ortodoxă. Cu metoda dlui Savin de-a împroşca în toţi şi de-a te bate cu pumnul în piept ca român, nu ajungem la niciun rezultat. Această metodă trebuie părăsită, cu atât mai mult cu cât, de fapt, nu poate fi vorba de scopuri de hegemonie ale Bisericii româneşti asupra celorlalte. Ceea ce vrem cu toţii este binele Ortodoxiei, puterea şi solidaritatea ei. Dacă există vreo ambiţie în această privinţă, apoi este aceea de a ne întrece fiecare Biserică naţională întru a ajuta Ortodoxia întreagă: prin munca spirituală şi prin ajutor material. Dacă ajutorul nostru va covârşi pe al celorlalte naţiuni, o va judeca istoria. Să nu cerem modificări prea radicale în statul de funcţii şi de onoruri al Bisericii Ortodoxe. Să cerem acum numai atât cât e necesar pentru începutul unei activităţi de strânsă apropiere a Bisericilor ortodoxe. Patriarhul de Constantinopol trebuie să rămână grec; o cere tradiţia, locul şi populaţia ortodoxă din acele ţinuturi, care e greacă. Nici centrul geografic al Ortodoxiei nu trebuie mutat. Constantinopolul, cetatea vechii glorii a creştinismului, are atâtea urme din timpurile mari, care pot inspira continuu drumul ce trebuie urmat în viitor. El este aşezat la mijlocul Peninsulei Balcanice, pe când Bucureştiul, Atena, sau Belgradul sunt la margini. Poziţia geografică în care e situat îi asigură şi pe viitor o mare însemnătate comercială şi spirituală. Prin el, popoarele balcanice menţin legături mai strânse şi cu poporul turc care, cine ştie, poate să nu fie prea depărtat timpul când, părăsind islamul, se va încorpora şi mai bine în organismul popoarelor înfrăţite prin aceeaşi istorie şi prin fondul comun al vechii culturi bizantine. Până la acel fericit eveniment, legăturile tot mai prietenoase între aceste popoare în cadrul pactului balcanic pot avea ca rezultat retrocedarea bisericii „Sfânta Sofia” ortodocşilor, chiar dacă ar fi să dea aceştia altceva în schimb: eventual o mare sumă de bani plătită de toţi. Pentru turci, biserica „Sfânta Sofia” nu reprezintă mare lucru, pentru ortodocşi însă, da. În Constantinopol fiecare ortodox s-ar simţi mai acasă decât s-ar simţi în altă capitală balcanică.
Ceea ce e necesar deocamdată e foarte puţin: un birou în Constantinopol, compus din câte un cleric cult al fiecărei Biserici Ortodoxe. La acest birou s-ar trimite toate informaţiile din Biserica Ortodoxă, ca el să le răspândească la foile religioase din fiecare stat ortodox. Tot acest birou ar putea să adune material şi să studieze anumite planuri de lucru comun pentru toată Biserica Ortodoxă, lui i s-ar trimite sugestiile pe care unul sau altul din ortodocşi le-ar putea da pentru o chestiune sau alta interesând toată Ortodoxia. O conferinţă bisericească, care s-ar aduna din an în an, ar lua apoi hotărâri pe baza referatelor lucrate de acest birou.Probabil că mai târziu s-ar putea constitui şi un Sinod permanent, compus din câte un ierarh fără eparhie din fiecare Biserică, în frunte cu patriarhul din Constantinopol, având ca atribuţie chestiunile interortodoxe (nu şi cele din interiorul fiecărei Biserici), dar atât de necesar nu e.
In afară de acel birou, tot în Constantinopol mai este necesară o şcoală teologică, în care materiile teologice să se predea în limbile greacă, română şi una slavă. Fiecare neam ortodox şi-ar trimite un număr de 10-15 studenţi anual. Toţi studenţii, viitori clerici fruntaşi, ar ajunge să cunoască toate trei limbile ortodoxe, putând să stea în legătură toată viaţa cu ce se petrece pretutindeni în Biserica Ortodoxă, şi s-ar forma într-o ambianţă de solidaritate practică ortodoxă, simţindu-se mai apropiaţi de ortodocşii de alte neamuri. Câte idei de acţiune sobornicească, câte planuri de activitate unitară, câte ţinte comune nu s-ar formula între profesorii şi studenţii unei astfel de şcoli, în care trebuie să domnească un duh de absolută frăţie ortodoxă! Şcoala ar scoate desigur şi o revistă în cele trei limbi, răspândită în toate ţările ortodoxe, la fiecare preot şi la mulţi credincioşi, o revistă, iarăşi, în cel mai ecumenic duh. Operele teologice pe care le-ar produce şcoala ar purta şi ele aceeaşi pecete de preocupare solidară. Întreţinerea unei astfel de şcoli ar fi şi în interesul guvernelor s-o suporte.
Să ne gândim că suntem în veacul în care popoarele au ieşit din izolare. Astăzi toate caută să se cunoască, să formeze legături de acţiune solidară. Cu atât mai mult trebuie să evite Biserica de aceeaşi credinţă izolarea.
Această cunoaştere ortodoxă reciprocă a existat până târziu, în veacul al XlX-lea.
Legăturile trebuie strânse şi mai mult decât sunt ele astăzi, căci cu toţii facem parte din marea Biserică Ortodoxă a Domnului. Ar dispărea astfel micile deosebiri de măsuri şi de atitudini în chestiuni bisericeşti.
Nu preconizăm o ştirbire a principiului autocefaliei, ceea ce ar desconsidera caracterul naţional aşa de scump Bisericii Ortodoxe. Ecumenicitatea constă în identitatea de duh şi de viaţă spirituală în toate părţile Bisericii, şi nu în organizarea externă. Ceea ce cerem este o reciprocă cunoastere, nu a fiinţei celei una a Ortodoxiei, pe care o cunoaştem deplin de la noi, ci a rezonanţei ei în specificul etnic al celorlalte popoare; precum şi o colaborare practică acolo unde se simte nevoie.
Rugăm Sfântul Sinod să nu mai amâne realizarea acestei idei. Să prindă momentul pactului balcanic. Nu trebuie să ne închipuim că ortodocşii se pot întâlni numai în sinodul ecumenic. Să realizăm în alte forme mai modeste colaborarea. Sinodul ecumenic e un moment mare, rar, festiv, un moment de hotărâri dogmatice. Cooperarea de fiecare zi se face pe căi precum cele enumerate mai sus.
2 distribuiri
9 persoane apreciază asta.
Campeanu Adela
*Cred ca desi au trebuit 80 de ani sa ne dam seama , care e s t r a t e g i a placuta lui Dumnezeu [care nu presupune acel SINOD al VIII-lea] se merita sa se ia aminte la aceste deziderate inspirate de studii nefortate de globalizare in nici un fel [nici de-a stanga si nici de-a dreapta lui Dumnezeu]
Parintele Dumitru Staniloae
(8 august 2014)
ŞTIRI BISERICEŞTI EXTERNE (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 9,25 febr. 1934)
Biserica Sârbă
În 30 ian. a.c. [1934] s-a ţinut în Belgrad adunarea de constituire a Asociaţiei preoţimii din Arhiepiscopia Belgrad-Carloviţ. Cu această ocazie, s-a discutat şi votat un proiect de statut şi s-a ales primul comitet. Preoţimea celorlalte eparhii încă se va constitui în asociaţii eparhiale, iar toate la un loc vor forma Asociaţia generală a clerului iugoslav.Fiecare asociaţie eparhială se compune din Frăţiile preoţeşti, care constau din preoţii unui protopopiat.
În statut se prevede că fiecare asociaţie eparhială stă sub supravegherea nemijlocită a episcopului, care e şi preşedintele onorific, iar asociaţia generală, sub cea a Sfântului Sinod sârbesc. Scopurile sunt pastorale, sociale şi materiale, sau de ajutorare reciprocă. Printre mijloace se prevăd: întemeierea de biblioteci preoţeşti şi populare şi de săli de lectură în protopopiate; supravegherea strictă a conduitei membrilor, care trebuie să fie corespunzătoare cu chemarea preoţească; publicarea şi răspândirea de foi de cuprins teologic-religios; ţinerea de conferinţe şi cursuri moral-religioase pentru educaţia tineretului şi încreştinarea societăţii pe teren social; întemeierea de fonduri eparhiale, case preoţeşti de economii şi a altor instituţii pentru ajutorarea materială şi morală a preoţimii.
Interesant e că acest comitet ales de Belgrad are şi o secţie pentru bibliografie, în frunte cu un preşedinte şi cinci membri.
Biserica Alexandrină
Biserici ruseşti în Maroc. Sub jurisdicţia Patriarhiei din Alexandria se află două biserici în Maroc, cu un număr de vreo 8 000 de ruşi. În afară de ruşi, în Maroc mai sunt şi greci, sârbi şi alt fel de ortodocşi. Una dintre aceste biserici e în Rabatu, unde s-a ridicat de curând prin stăruinţele ieromonahului rus Varsanufie, iar alta, în Kurigu.
Vizită canonică. Patriarhul Alexandriei a făcut în dulcele Crăciunului o vizită canonică în Sudan, justificând titlul pe care şi l-a luat înainte cu trei ani: „patriarh al întregii Africi”.
Biserica Greacă
De curând s-a înfiinţat o societate misionară internă, cu numele Serviciul apostolic.Ea depinde nemijlocit de Sfântul Sinod. Primul pas e editarea unei reviste lunare: Amvonul, în care se publică între altele predici-model pentru toate duminicile din acea lună.
Dreptul matrimonial. S-a publicat proiectul noii legi matrimoniale, prin care se introduce căsătoria civilă pentru neortodocşi. Pentru ortodocşi rămâne obligatorie căsătoria bisericească, în paralel cu ea se poate încheia şi cea civilă.
Biserica Rusă
Bolşevicii au hotărât să întocmească renumita biserică Alexandru Newschi pentru a servi de crematoriu. În acest scop, se vor cheltui două milioane de ruble. N-au bani să ajute pe cei ce mor de foame, şi au pentru a-i înmormânta păgâneşte.
Ortodoxia în Estonia
În oraşul Pecera s-a deschis o academie teologică ortodoxă. Rector este stareţul mănăstirii din acel oraş, episcopul Nicolae.
Creştinii asirieni
Patriarhul asirienilor Mar-Şamum s-a dus la Geneva să roage Societatea Naţiunilor să îi apere pe creştinii asirieni de cruzimile musulmanilor. Înainte de război, ei erau sub protectoratul Angliei, dar azi sunt lăsaţi la discreţia mahomedanilor. Societatea Naţiunilor a hotărât să colonizeze 20 000 dintre ei într-un ţinut al Braziliei. Astfel se va întemeia în America o „Nouă Asirie”.
Ortodoxia în Australia
In Sydney s-a întemeiat o parohie rusă, cu o frumoasă biserică.
Ortodoxia în Polonia
Guvernul împotriva ortodocşilor. Catolicii au intentat ortodocşilor vreo 650 de procese la judecătorii, cerând să li se „înapoieze bisericile şi mănăstirile pe care le deţin ortodocşii ilegal” . Chestiunea a ajuns la forul judecătoresc suprem, care şi-a declinat competenţa. Astfel, datorit simţului de dreptate al justiţiei polone, Biserica Ortodoxă a respins năvala duşmanilor ei. Guvernul, drept răspuns, l-a expulzat pe C.N. Nicolaev, jurisconsultul Sfântului Sinod, care a apărat la forurile judecătoreşti interesele ortodoxe. L-a expulzat ca „străin periculos statului”. Nicolaev a trecut în Serbia. Guvernul intenţionează să împartă Biserica Ortodoxă în trei Biserici: rusească, ucraineană şi a ruşilor albi, sperând ca astfel s-o slăbească şi s-o împrăştie. În latura ortodoxă acest proiect a provocat cea mai mare indignare.
Şcoala monahală. In mănăstirea Pociaevschi s-a deschis o şcoală monahală cu un curs de 6 ani. Predau ieromonahi, absolvenţi ai facultăţii de teologie.
Uniaţii în America de Nord
În Statele Unite ale Americii există 139 de parohii ruso-carpatine, conduse de episcopul Vasile Tcaci. Deoarece acesta a început latinizarea cultului şi cere celibatul clerului, în 117 parohii s-a constituit câte un „Comitet pentru apărarea ritului răsăritean, care a convocat în Pitsburg o adunare a tuturor reprezentanţilor săi. Această adunare a hotărât să ceară să se păstreze Uniaţia în limitele contractului de trecere de la 1646, să se menţină ritul răsăritean în toată curăţenia lui, să se hirotonească numai candidaţi căsătoriţi ş.a. În caz că Roma le va respinge aceste dorinţe, adunarea a hotărât să părăsească unirea.
Parintele Dumitru Staniloae
(4 august 2014)
ŞTIRI BISERICEŞTI CREŞTINE EXTERNE (Telegraful Român,an LXXXII, nr. 6,4 febr. 1934, pp. 3-4)
Ortodoxia în Japonia
Ministrul armatei, Araki,a trecut la Ortodoxie. Botezul a fost săvârşit de arhiepiscopul Nicolae, apostolul Japoniei, care i-a dat numele de Sava - Sava Araki.
Biserica din Cipru
Alegerea arhiepiscopului Bisericii din Cipru întâmpină mari greutăţi, mai ales în urma refuzului guvernului englez, sub care stă insula, de a permite întoarcerea în Cipru a doi mitropoliţi exilaţi înainte cu un an.
Biserica din Grecia
Mitropolitul Atenei, Hrisostom Papadopoulos, a convocat după sărbătorile Crăciunului la o conferinţă pe toţi predicatorii din ţară (în Grecia, pe lângă preoţi, există o tagmă specială de predicatori), pentru ca, împreună cu profesorii facultăţii de teologie, să întocmească un nou program de lucru, corespunzător cu trebuinţele societăţii de azi.
Un comitet sub preşedinţia mitropolitului Atenei a întreprins paşii necesari pentru ridicarea unui magnific monument preoţilor greci morţi în războaie pentru credinţă şi patrie. Spre acest scop s-au strâns sume considerabile.
1 distribuire
14 persoane apreciază asta.
Parintele Dumitru Staniloae
(2 august 2014)
Până ce nu ne-am curăţit de patimi, nu se arată deplin darurile Duhului Sfânt, primite prin Taina Sfântului Mir, deşi lucrează şi ele în mod acoperit prin flecare virtute. Dar odată ce patimile care le acopereau sunt înlăturate, darurile Duhului Sfânt izbucnesc în conştiinţa noastră, din locul ascuns al inimii, în toată strălucirea lor [1] Propriu-zis, aceste daruri, spre deosebire de harul Botezului care conduce lucrarea de mortificare a omului vechi şi de creştere generală a omului nou, au menirea de a reface şi intensifica puterile de cunoaştere ale sufletului şi de stăruirea în Dumnezeu, după ce sufletul L-a cunoscut. Sunt în primul rând daruri de luminare a minţii şi, tocmai de aceea, daruri de fortificare a ei în orientarea spre Dumnezeu. De aceea ele îşi arată deplin eficienţa numai când s-au dezvoltat suficient în noi puterile intelectuale, care colaborează cu ele [2]. Fiind roadele unei Taine care ne împărtăşeşte darurile Duhului Sfânt, ele sunt menite să deschidă duhul din noi şi să facă bogată viaţa „în Duh”, dar acest lucru nu se poate realiza înainte de purificarea de patimi.
Abia după terminarea operei de purificare, condusă în special de puterile Botezului şi ale pocăinţei, apare pe primul plan lucrarea darurilor Duhului Sfânt. Desigur, aceasta nu înseamnă că sufletul rămâne numai cu aceste daruri, ci începutul de activare a darurilor Duhului Sfânt înseamnă şi o activare a înrâuririi Lui nemijlocite. Unde e harul sau darul, acolo e Duhul, de aceea se alternează expresiile: harul şi Duhul. Prin Taina Sfântului Mir, Duhul Sfânt Şi-a creat un sălaş în centrul ascuns al fiinţei noastre. El este mereu în contact cu noi din acel moment.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof., Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 215
[1] Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos: „Şi dacă fiecare taină îşi are roadele sale, apoi împărtăşirea Duhului Sfânt şi a darurilor Lui este un rod al Sfântului Mir. Iată de ce, chiar dacă aceste daruri nu se arată a fi roditoare încă din clipa ungerii cu Mir, ci mult mai târziu, nu trebuie să uităm începătura şi puterea acestor daruri” (Trad. rom. de T. Bodogae, p. 79).
[2] „Aşadar, Taina Sfântului Mir îşi aduce roadele sale în toţi cei ce-l primesc, dar nu toţi simt darurile ce se pogoară peste ei şi nici nu se grăbesc toti să tragă folos din această comoară ce li se dă, şi aceasta fie din pricină că fiind nevârstnici n-au încă puterea de a judeca, fie că atunci când primesc Taina nu dovedesc toată pregătirea şi dragostea de a le primi" (op. cit., p. 77).
3 distribuiri
19 persoane apreciază asta.
Parintele Dumitru Staniloae
(2 august 2014)
Dar, desigur, în înţelegerea Bisericii ca chip al cosmosului sub grija Pantocratorului, sau ca tinzând să se extindă asupra creaţiei şi să o cuprindă, e implicată voinţa creştinilor care participă la Liturghia din biserică, de a duce cu ei, în viaţa din afara ei, duhul unirii cu Dumnezeu şi al unirii lor în El. Ei merg ca biserici personale în mijlocul lumii din afară. "Ca ortodocşi, când vorbim de viaţa liturgică nu înţelegem dăruirea noastră liturgică de câteva ore în biserică, ci toată viaţa noastră, care, pornind de la actele liturgice din biserică, devine liturgică şi închinată lui Dumnezeu. Creştinul ortodox nu este schizofrenic. Nu trăieşte înlăuntrul bisericii o viaţă liturgică, şi în afara bisericii o viaţă neliturgică. Trăieşte, pe cât e cu putinţă, mai multe ore în biserică (la Liturghie, la Sfintele slujbe), ca să poată trăi în afară de biserică, după putinţă, mai aproape de duhul, de atmosfera şi de îndrumările morale ale dumnezeieştii Liturghii"[1]. Credinciosul nu trebuie să promită în van la Sfânta Liturghie: "Şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm".
[1] Arhim. Gheorghe, stareţul mănăstirii Grigoriu din Sf. Munte, “Omul fiinţă liturgică"
Stăniloae Dumitru Pr. Prof, Spiritualitate și Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. IBMBOR, București, 2004, p.72
3 distribuiri
12 persoane apreciază asta.
Parintele Dumitru Staniloae
(2 august 2014)
Experienţa aceleiaşi plinătăţi, unitare şi multiple, care e sugerată şi de icoane, şi e trăită şi în Liturghie, în care acelaşi Hristos-Dumnezeu ni Se dăruieşte mereu în alte şi alte feluri, dar întreg, cu toată plinătatea vieţii şi actelor mântuitoare. Nu se aşteaptă experienţa plenitudinii numai în viitorul eshatologic, sau nu e bănuită numai ca ascunzându-se într-o înălţime de neajuns în viaţa aceasta. Aceasta ar slăbi efectul şi simţirea întrupării lui Hristos şi a învierii Lui, sau L-ar socoti cu totul înălţat de la noi după ce a plătit pentru păcatele noastre, cum se întâmplă în Occident. În Ortodoxie se trăieşte convingerea şi simţirea că El continuă să fie cu noi şi să lucreze asupra noastră prin Duhul Său cel Sfânt.
Stăniloae Dumitru Pr. Prof, Spiritualitate și Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. IBMBOR, București, 2004, p. 66
* Daca noi nu intrevedem aplicarea asupra neamurilor a trairii timpului ca o liturghie pe eveniment , pe strategii politice , pe termen mediu si lung , pe totalitatea societatii , pe un grup de state sau pe fiecare natiune in parte , pe unitati teritoriale , per neamuri sau per familie si pana la nivel de individ misiunea noastra este in afara mesajului lui Hristos .
* Atitudinea lui Marx , Engels si Lenin a intrat in lume ca o lupta impotriva lui Dumnezeu , CEL CARE in final URMAREA SA INVINGA mahomedanismul in 1922 .
Dumnezeu nu ramane dator in a ne rasplati cu binele , dar ne provoaca si la iaspasirea pacatului pana la al 3-lea si al 4-lea neam (respectiv sa-I intorcem impatrit lui _ prin celor alor sai _ ) dupa cum am nedreptatit . De aici apare mereu un raport de forte intre rau si bine , de care are o oarecare evidenta si dracu ' deci nu doar Dumnezeu .
Exemplu : reactia atroce a lui Hitler asupra evreilor a venit ca o pornire inraurita de la Lucifer , care trebuia sa stopeze increstinarea acelora , care oricum erau poporul ales , cel care ar si conduce lumea catre Dumnezeu inainte de a doua venire
Dracu ' insa m i n t i n d , impinge popoarele catre alte conceptii si de aici catre fel de fel de alte justificari . Acestea ne indeparteaza insa de a intelege ramanerea in scopul mantuirii , care presupune a ne achita toate d a t o r i i l e oricat de infime ar fi ele si de orice fel de natura . Am constatat de exemplu cat de perfid a fost faptul ca in Romania s-a dezvoltat imvatamantul la nivel e u r o p e a n -mondial pana la urma - dar acesta n-a adus apropierea de dumnezeire , ci o indepartare , o prelucrare a raportului prezentat de acesti intelectuali fata de ajutorul lui Dumnezeu . Legionarismul devine o expresie a exagerarii nationlismului , care n-o accepta Insusi Hristos Domnul , chiar din fasa , spre deosebire de Oastea Domnului si chiar diferitele secte , care s-au mentinut de catre Dumnezeu .*
* Acum este aplicatia lui Putin , care clar intrevede iarasi formarea unei puteri balcanice prin o r t o d o c s i i mai mult sau mai putin ecumenisti pe care el vrea sa o preia sub aripa sa pentru fiul sau si prin a distruge tot ceea ce are in cale : cine nu este rus , nu e cu ortodoxia balcanica in mintea sa . Iata cum se plateste si la generatia de acum , extremismul nationalist !!! care trebuie sters din mintea celor care se vor mantuiti .
Sigur ca razboaiele sunt cauzate de fiecare dintre noi , prin acumulrea unor pareri si greseli urmate si de diferitele pacate impotriva lui Dumnezeu , care devin niste datorii . El ne si lasa la latitudinea noastra luind lucrarea harului Duhului Sau Sfant de la cei din afara Sfintei Liturghii .
Binele vine si peste cei rai si peste cei buni , doar ca la cei ce traiesc in faradelege nu exista viata cea vesnica din Cuvantul lui Dumnezeu insotit de starea de euharistie , care nu e ritual , ci e comuniunea cu cerul .
" Creştinul ortodox nu este schizofrenic. Nu trăieşte înlăuntrul bisericii o viaţă liturgică, şi în afara bisericii o viaţă neliturgică " .
Orice discordante fata de cele ceresti , apoi se exclud de la varful piramidei si de aceea vin mereu alti si alti conducatori care sa ni se asemene . NOI tot comentam , dar nu ne curatim persoana noastra de nimic si cerem altceva , care nici nu s-ar potrivi cu felul nostru intinat de a fi . La cei multi dinspre baza piramidei excluderile par mai ingreuiate doar numeric , dar cunostinta de Dumnezeu si de dumnezeire este mult mai intunecata : nimeni nu gandeste la ceea ce ar trebui sa rezolve prin Sfanta Liturghie personal si apoi tuturor pentru care preotul face atatea rugaciuni .
Cand vin inundatiile este ca si la potop : cine nu a ascultat nimic de la Dumnezeu , chiar moare inecat , in propria casa , facuta aiurea fara respectarea legilor pamantesti , dar a celor ceresti ; transformarea in muzee sau in alte scopuri este ca o spalare de memorie fata de sfintenii , cum s-a produs in comunism . Cand vine focul nu mai raman nici icoanele la unii , pentru ca sunt pacate chiar fata de Duhul Sfant : cate biserici de lemn nu au luat foc .
Acum in Europa romanii au achizitionat biserici catolice , ca semn sa vina si ei la adevar ; chiar se fac Liturghii dupa terminarea ritualului confesiunilor la care apartine biserica respectiva , tot pentru sensibilizarea ramasitelor acelora : sa aleaga ceva mai bun , de fapt singura cale adevarata pentru care s-a si ajuns la asa-zisa revolutie din ' 89 .
joi, 14 august 2014
in 17 zile incepe prima c a m p a n i e de implantare a chip-urilor biometrice
Cetatea Troia şi calul troian: cât este mit şi cât este adevăr? | Secretele lui Lovendal -...
Cetatea Troia şi calul troian: cât este mit şi cât este adevăr?
lovendal.ro
Îmi placeÎmi place · · Distribuie
Campeanu Adela A doua adunare ____________ http://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_troian
Harta regiunii Troada
După 8 ani de la risipirea ei în furtună, flota aheilor, cuprinzând mai mult de o mie de corăbii, și-a acumulat din nou toate forțele. Dar când au ajuns cu toții la Aulis, vântul a încetat să mai bată, iar profetul Calchas a declarat că Artemis îl pedepsea pe Agamemnon pentru masacrarea unei căprioare sacre (sau a unei căprioare într-o pădure sacră) și pentru că și-a supraestimat abilitățile de vânătoare, considerându-se superior zeiței însăși. Singura modalitate de a o îmbuna pe Artemis era prin sacrificiul fiicei sale și a Clitemnestrei, Ifigenia. După unele variante Ifigenia era fiica Elenei și a lui Tezeu și a fost încredințată Clitemnestrei, după ce sora ei a devenit soția lui Menelaus. Agamemnon a respins propunerea, iar ceilalți lideri au amenințat că-l vor investi pe Palamede comandant al expediției în locul lui. Conform unor versiuni, Agamemnon a cedat zeiței, dar altele spun că a jertifit o căprioară în locul fetei, sau că în ultimul moment, Artemisei i s-a făcut milă de Ifigenia și a înlocuit-o cu un miel pe altarul de sacrificiu. În schimb Ifigenia trebuia să devină preoteasă în unul din templele zeiței. Hesiod spune că Ifigenia a devenit mai târziu zeița Hecate.
Forțele militare ale aheilor sunt descrise în detaliu în Catalogul Corăbiilor, în a II-a carte din Iliada. Ele constau în 28 de contingente din Grecia continentală, Peleponez, Dodecanez, Creta și Itaca, adică 1178 de "Pentekontoroi" (corăbii cu 50 de vâslași). Tucidide spune că după tradiție erau aproape 1200 de corăbii, cele ale Beoției având 120 de oameni la vâsle, iar cele ale lui Filoctes doar 50, acestea fiind probabil maximul și minimul. Aceste numere ar însemna o forță totală de 70 000 până la 130 000 de oameni. Un alt catalog de corăbii este dat de Apollodor, catalog care diferă într-o anumită măsură, numerele fiind însă aceleași. Unii savanți au susținut că relatarea lui Homer legată de organizarea flotei este un document original din Epoca Bronzului. Alții cred că totul este doar o invenție a poetului grec.
Aliații troieni sunt de asemenea listați în a doua carte a epopeii. Forțele lor sunt compuse din troieni propriu-ziși (locuitorii cetății Troia) conduși de prințul Hector, dardanieni conduși de Enea, zeleieni, adrasteieni, percotieni, pelasgieni, traci, lăncieri ciconieni, arcași paionieni, halizonieni, misieni, frigieni, lidieni, miletieni, lycieni conduși Sarpedon și carieni. Nu este menționat nimic despre limba troiană; despre carieni se spune că au o limbă barbară, iar despre ceilalți aliați ai troienilor, că vorbesc multiple limbi, având nevoie să li se traducă ordinele de către comandanții lor. Trebuie precizat cu toate acestea că troienii și aheii din Iliada au aceeași religie, aceeași cultură, iar eroii inamici își vorbesc unul altuia în aceeași limbă. Pentru Virgil Dardanius, fondatorul Troiei (conform celor spuse de Homer) era din Italia. Mitografii greci susțin că, dimpotrivă, era arcadian, idee care ar modifica statutul războiului troian în cel al unui război civil. ________________________ Karykas observă că 3000, numărul oamenilor din cal, conform lui Apolodor, în cea mai veche sursă, Mica Iliadă, este de fapt numărul echipajului dintr-un helepolis, o parte dintr-un echipament de asediu din era elenistică. Mai mult el spune că în acea vreme asirienii puneau nume de animale mașinăriilor de asediu. _________________________ SA FIM ATENTI LA C A M P A N I A DE AJUTOARE INTRODUSA IN UCRAINA DE CATRE Putin
Războiul troian - Wikipedia
ro.wikipedia.org
Războiul troian este un conflict militar celebru al Antichității, care i-a avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor[1]. Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui…
Cetatea Troia şi calul troian: cât este mit şi cât este adevăr?
lovendal.ro
Îmi placeÎmi place · · Distribuie
Campeanu Adela A doua adunare ____________ http://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_troian
Harta regiunii Troada
După 8 ani de la risipirea ei în furtună, flota aheilor, cuprinzând mai mult de o mie de corăbii, și-a acumulat din nou toate forțele. Dar când au ajuns cu toții la Aulis, vântul a încetat să mai bată, iar profetul Calchas a declarat că Artemis îl pedepsea pe Agamemnon pentru masacrarea unei căprioare sacre (sau a unei căprioare într-o pădure sacră) și pentru că și-a supraestimat abilitățile de vânătoare, considerându-se superior zeiței însăși. Singura modalitate de a o îmbuna pe Artemis era prin sacrificiul fiicei sale și a Clitemnestrei, Ifigenia. După unele variante Ifigenia era fiica Elenei și a lui Tezeu și a fost încredințată Clitemnestrei, după ce sora ei a devenit soția lui Menelaus. Agamemnon a respins propunerea, iar ceilalți lideri au amenințat că-l vor investi pe Palamede comandant al expediției în locul lui. Conform unor versiuni, Agamemnon a cedat zeiței, dar altele spun că a jertifit o căprioară în locul fetei, sau că în ultimul moment, Artemisei i s-a făcut milă de Ifigenia și a înlocuit-o cu un miel pe altarul de sacrificiu. În schimb Ifigenia trebuia să devină preoteasă în unul din templele zeiței. Hesiod spune că Ifigenia a devenit mai târziu zeița Hecate.
Forțele militare ale aheilor sunt descrise în detaliu în Catalogul Corăbiilor, în a II-a carte din Iliada. Ele constau în 28 de contingente din Grecia continentală, Peleponez, Dodecanez, Creta și Itaca, adică 1178 de "Pentekontoroi" (corăbii cu 50 de vâslași). Tucidide spune că după tradiție erau aproape 1200 de corăbii, cele ale Beoției având 120 de oameni la vâsle, iar cele ale lui Filoctes doar 50, acestea fiind probabil maximul și minimul. Aceste numere ar însemna o forță totală de 70 000 până la 130 000 de oameni. Un alt catalog de corăbii este dat de Apollodor, catalog care diferă într-o anumită măsură, numerele fiind însă aceleași. Unii savanți au susținut că relatarea lui Homer legată de organizarea flotei este un document original din Epoca Bronzului. Alții cred că totul este doar o invenție a poetului grec.
Aliații troieni sunt de asemenea listați în a doua carte a epopeii. Forțele lor sunt compuse din troieni propriu-ziși (locuitorii cetății Troia) conduși de prințul Hector, dardanieni conduși de Enea, zeleieni, adrasteieni, percotieni, pelasgieni, traci, lăncieri ciconieni, arcași paionieni, halizonieni, misieni, frigieni, lidieni, miletieni, lycieni conduși Sarpedon și carieni. Nu este menționat nimic despre limba troiană; despre carieni se spune că au o limbă barbară, iar despre ceilalți aliați ai troienilor, că vorbesc multiple limbi, având nevoie să li se traducă ordinele de către comandanții lor. Trebuie precizat cu toate acestea că troienii și aheii din Iliada au aceeași religie, aceeași cultură, iar eroii inamici își vorbesc unul altuia în aceeași limbă. Pentru Virgil Dardanius, fondatorul Troiei (conform celor spuse de Homer) era din Italia. Mitografii greci susțin că, dimpotrivă, era arcadian, idee care ar modifica statutul războiului troian în cel al unui război civil. ________________________ Karykas observă că 3000, numărul oamenilor din cal, conform lui Apolodor, în cea mai veche sursă, Mica Iliadă, este de fapt numărul echipajului dintr-un helepolis, o parte dintr-un echipament de asediu din era elenistică. Mai mult el spune că în acea vreme asirienii puneau nume de animale mașinăriilor de asediu. _________________________ SA FIM ATENTI LA C A M P A N I A DE AJUTOARE INTRODUSA IN UCRAINA DE CATRE Putin
Războiul troian - Wikipedia
ro.wikipedia.org
Războiul troian este un conflict militar celebru al Antichității, care i-a avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor[1]. Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui…
marți, 12 august 2014
,,Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi precum Tatăl nostru ceresc este desăvîrşit" (Predica de pe munte).
DECI nu e vorba de o m o d e l a r e , de o transformare , ci de pamant nou si cer nou ; nu e nici de preschimbare , nici de reinoire ; NU E ceva paradoxal sa ai in vedere ca 95 % avem din divinitate , prin apa si duh = botez ; natura divina din om e chemata să renute , sa isi arunce in foc doar s p u r c a c i u n e a trupeasca , nu trupul si la fel doar gandurile si memoria cele s p u r c a t e , nu gandurile sau memoria dobandind CRISTALUL , AURUL vieţii necreate a lui Dumnezeu prin har . Hristos si-a lasat trupul rastignit de oameni , dupa preceptele omului ca totul se termina la moarte , dar pentru ca trupul Lui nu a fost impatimit a si inviat in trup vesnic . Toata dorinta noastra sa fie UNA cu Hristos , sa dobandim acum trupul cu cat mai putine patimi , o b l i g a t o r i u IN NUMELE LUI HRISTOS
________________________
Omul - Tratat de antropologie creștină. Petre Țuțea
5 iulie · editat
Oamenii vremii noastre se pregătesc de război pentru apărarea libertăţii terestre:
ficţiune globală a drepturilor omului care se află permanent în luptă cu natura şi cu comunitatea, neputînd acorda sistemul lui de trebuinţe şi aspiraţiile sale, cu sistemul de trebuinţe şi cu aspiraţiile comunităţii. Constringerile semenilor se împletesc cu suferinţele produse de natura oarbă. Tabloul se completează cu interesele naţionale şi sociale, cu rase, neamuri, clase, clici politice, orgolii individuale, nelinişti şi dezastre produse de impostori şi demenţi triumtători, desfrîul neruşinat al bogaţilor şi ura săracilor şi mişeilor, sfidarea şi risipa stăpînilor şi revolta supuşilor, limitele morale şi gnoseologice ale omului autonom. Acest vast proces dialectic este dominat de ficţiunea libertăţii omului căutător şi de inegalitatea oamenilor. Este omul istoric opus celui etern. Sînt de amintit în acest context maximele: "Mulţi chemaţi, puţini aleşi" (Evanghelia după Matei). "Nimic nou sub soare" (Ecleziastul), "Toate-s vechi şi nouă-s toate" (Eminescu, Glosă), "Aşa trece gloria lumii" (Imitatio Christi), ,,Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune" (Ecleziastul), "Vodă da şi Hîncu ba" (Lupta dintre Duca Vodă şi boierul Hîncu, 1672), "Omul sărac este al doilea drac"(proverb), "Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul" (I. Creangă), "Dacă vrei să faci prostie, cere sfat de la mînie" (Anton Pann), "Cînd cineva te-a înşelat o dată, să-i faci ruşine obrazului, iar cînd te-a înşelat a doua oară, să-ţi fie ţie ruşine obrazului" (proverb).
(...)
Dialectica! Ignorarea inegalităţii neamurilor şi oamenilor în plan gnoseologic, alimentează fluviul erorilor, minciunilor şi suferinţelor vremii noastre. Inţelepţii sînt înlăturaţi de perftzi şi de şireţi care coboară viaţa în animalism. Spectacolul oferit de homo stultus posedat.
Chipul divin al omului mişcat în cele două lumi îl îndreptăţesc la perfecţiune şi deci la libertate absolută, care n-au izvorul nici în om, nici în natură, chip reînviat de Mîntuitorul nostru,
*,,Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi precum Tatăl nostru ceresc este desăvîrşit" (Predica de pe munte). Mîntuitorul a redeschis calea spre pomul vieţii. Îndreptăţirea omului de a participa la perfecţiunea divină îi conferă acestuia din urmă viaţa veşnică şi libertatea absolută, inexistente aici pentru omul istoric.
Rigoarea logică este transcendentă, prin sediul şi prin natura ei mântuitoare. Nu poate fi căutată şi este incomparabilă cu devenirea. Orgoliosul, opac, n-are vocaţia primirii ei. Pentru determinarea libertăţii reale absolute a omului este necesar triunghiul: Dumnezeu, nemurirea şi libertatea, gîndit mistic-biblic, nu ficţionalist - kantian. Omul idealist, materialist, panteist, pozitivist, ficţionalist, voluntarist, in fond omul autonom determinat psihologic sau social istoric, în ultimă analiză captiv al reprezentărilor, percepţiilor sau ficţiunilor presupus autonome, nu are acces la absolut şi deci la libertatea absolută.
Calea cunoaşterii adevărului, demnităţii, libertăţii şi mântuirii credinciosului este umilinţa în rugăciune, urmată de aşteptare, răbdare şi ascultare: adevărul fiind o poartă deschisă spre Dumnezeu, ieşire din înlănţuirea cosmică, comunitară şi a corpului senzorial limitat. Necredinciosul poartă orgolios înlănţuirea, mărginirea, disperarea, resemnarea şi teama de moarte şi de neant. Omul este liber să aleagă între "calea Domnului şi calea omului, iar raţiunea omului să tacă atunci când se intră pe calea Domnului" (Bossuet, cit. de Litt
___________________________
Fiecare să citească din Sfinţii Părinţi ceea ce se potriveşte cu felul său de viaţă. (...) Creştinul care trăieşte în lume, pe Sfinţii Părinţi ce şi-au rostit poveţele pentru tot creştinul îndeobşte. Fiecare, în orice tagmă s-ar afla, să culeagă belşug de povăţuire din scrierile Părinţilor. Este neapărat trebuincioasă citirea potrivită cu felul de viaţă al fiecăruia. Altminteri, ne vom umple de gânduri chiar dacă sfinte, însă de neîmplinit cu fapta, care stârnesc o lucrare neroditoare doar în închipuiri şi în dorinţe; faptele cucerniciei care se potrivesc cu felul tău de viaţă îţi vor scăpa din mâini. Pe lângă faptul că vei deveni un visător sterp, gândurile tale, aflându-se în neîncetată împotrivire cu faptele, negreşit vor naşte tulburare în mintea ta, iar în purtarea ta, nehotărâre; iar această tulburare şi această nehotărâre sunt apăsătoare şi vătămătoare pentru tine însuţi şi pentru cei din jurul tău. Necitind după rânduiala cuvenită Sfânta Scriptură şi pe Sfinţii Părinţi, lesne te poţi abate de la calea mântuitoare în hăţişuri de netrecut şi prăpăstii adânci, ceea ce s-a şi întâmplat cu mulţi.
Brianceaninov Ignatie Sf., Experiențe Ascetice, Ed. Sophia, 2008, p.92
3 distribuiri
4 persoane apreciază asta.
Campeanu Adela
REZULTA ca este obligatoriu sa iti schimbi faptele netrebnice , tagma potrivnica lui Dumnezeu , dupa PORUNCILE lui Hristos = veniti dupa Mine si apoi orice citesti de la Sfintii Parinti ti se potriveste ; un hot , un doctor , un politician , un vrajitor sa urmeze lui Moise Arapul , Doctorilor FARA de arginti , Imparatului Constantin cel Mare , sau Stefan cel Mare si Sfant , Mucenicului Ciprian vrajitorul din Cartagina !!!
__________________________
,,Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi precum Tatăl nostru ceresc este desăvîrşit" (Predica de pe munte).
________________________
Omul - Tratat de antropologie creștină. Petre Țuțea
5 iulie · editat
Oamenii vremii noastre se pregătesc de război pentru apărarea libertăţii terestre:
ficţiune globală a drepturilor omului care se află permanent în luptă cu natura şi cu comunitatea, neputînd acorda sistemul lui de trebuinţe şi aspiraţiile sale, cu sistemul de trebuinţe şi cu aspiraţiile comunităţii. Constringerile semenilor se împletesc cu suferinţele produse de natura oarbă. Tabloul se completează cu interesele naţionale şi sociale, cu rase, neamuri, clase, clici politice, orgolii individuale, nelinişti şi dezastre produse de impostori şi demenţi triumtători, desfrîul neruşinat al bogaţilor şi ura săracilor şi mişeilor, sfidarea şi risipa stăpînilor şi revolta supuşilor, limitele morale şi gnoseologice ale omului autonom. Acest vast proces dialectic este dominat de ficţiunea libertăţii omului căutător şi de inegalitatea oamenilor. Este omul istoric opus celui etern. Sînt de amintit în acest context maximele: "Mulţi chemaţi, puţini aleşi" (Evanghelia după Matei). "Nimic nou sub soare" (Ecleziastul), "Toate-s vechi şi nouă-s toate" (Eminescu, Glosă), "Aşa trece gloria lumii" (Imitatio Christi), ,,Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune" (Ecleziastul), "Vodă da şi Hîncu ba" (Lupta dintre Duca Vodă şi boierul Hîncu, 1672), "Omul sărac este al doilea drac"(proverb), "Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul" (I. Creangă), "Dacă vrei să faci prostie, cere sfat de la mînie" (Anton Pann), "Cînd cineva te-a înşelat o dată, să-i faci ruşine obrazului, iar cînd te-a înşelat a doua oară, să-ţi fie ţie ruşine obrazului" (proverb).
(...)
Dialectica! Ignorarea inegalităţii neamurilor şi oamenilor în plan gnoseologic, alimentează fluviul erorilor, minciunilor şi suferinţelor vremii noastre. Inţelepţii sînt înlăturaţi de perftzi şi de şireţi care coboară viaţa în animalism. Spectacolul oferit de homo stultus posedat.
Chipul divin al omului mişcat în cele două lumi îl îndreptăţesc la perfecţiune şi deci la libertate absolută, care n-au izvorul nici în om, nici în natură, chip reînviat de Mîntuitorul nostru,
*,,Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi precum Tatăl nostru ceresc este desăvîrşit" (Predica de pe munte). Mîntuitorul a redeschis calea spre pomul vieţii. Îndreptăţirea omului de a participa la perfecţiunea divină îi conferă acestuia din urmă viaţa veşnică şi libertatea absolută, inexistente aici pentru omul istoric.
Rigoarea logică este transcendentă, prin sediul şi prin natura ei mântuitoare. Nu poate fi căutată şi este incomparabilă cu devenirea. Orgoliosul, opac, n-are vocaţia primirii ei. Pentru determinarea libertăţii reale absolute a omului este necesar triunghiul: Dumnezeu, nemurirea şi libertatea, gîndit mistic-biblic, nu ficţionalist - kantian. Omul idealist, materialist, panteist, pozitivist, ficţionalist, voluntarist, in fond omul autonom determinat psihologic sau social istoric, în ultimă analiză captiv al reprezentărilor, percepţiilor sau ficţiunilor presupus autonome, nu are acces la absolut şi deci la libertatea absolută.
Calea cunoaşterii adevărului, demnităţii, libertăţii şi mântuirii credinciosului este umilinţa în rugăciune, urmată de aşteptare, răbdare şi ascultare: adevărul fiind o poartă deschisă spre Dumnezeu, ieşire din înlănţuirea cosmică, comunitară şi a corpului senzorial limitat. Necredinciosul poartă orgolios înlănţuirea, mărginirea, disperarea, resemnarea şi teama de moarte şi de neant. Omul este liber să aleagă între "calea Domnului şi calea omului, iar raţiunea omului să tacă atunci când se intră pe calea Domnului" (Bossuet, cit. de Litt
___________________________
Fiecare să citească din Sfinţii Părinţi ceea ce se potriveşte cu felul său de viaţă. (...) Creştinul care trăieşte în lume, pe Sfinţii Părinţi ce şi-au rostit poveţele pentru tot creştinul îndeobşte. Fiecare, în orice tagmă s-ar afla, să culeagă belşug de povăţuire din scrierile Părinţilor. Este neapărat trebuincioasă citirea potrivită cu felul de viaţă al fiecăruia. Altminteri, ne vom umple de gânduri chiar dacă sfinte, însă de neîmplinit cu fapta, care stârnesc o lucrare neroditoare doar în închipuiri şi în dorinţe; faptele cucerniciei care se potrivesc cu felul tău de viaţă îţi vor scăpa din mâini. Pe lângă faptul că vei deveni un visător sterp, gândurile tale, aflându-se în neîncetată împotrivire cu faptele, negreşit vor naşte tulburare în mintea ta, iar în purtarea ta, nehotărâre; iar această tulburare şi această nehotărâre sunt apăsătoare şi vătămătoare pentru tine însuţi şi pentru cei din jurul tău. Necitind după rânduiala cuvenită Sfânta Scriptură şi pe Sfinţii Părinţi, lesne te poţi abate de la calea mântuitoare în hăţişuri de netrecut şi prăpăstii adânci, ceea ce s-a şi întâmplat cu mulţi.
Brianceaninov Ignatie Sf., Experiențe Ascetice, Ed. Sophia, 2008, p.92
3 distribuiri
4 persoane apreciază asta.
Campeanu Adela
REZULTA ca este obligatoriu sa iti schimbi faptele netrebnice , tagma potrivnica lui Dumnezeu , dupa PORUNCILE lui Hristos = veniti dupa Mine si apoi orice citesti de la Sfintii Parinti ti se potriveste ; un hot , un doctor , un politician , un vrajitor sa urmeze lui Moise Arapul , Doctorilor FARA de arginti , Imparatului Constantin cel Mare , sau Stefan cel Mare si Sfant , Mucenicului Ciprian vrajitorul din Cartagina !!!
__________________________
,,Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi precum Tatăl nostru ceresc este desăvîrşit" (Predica de pe munte).
* Iisus Hristos nu a avut imaginatie .
3 ore
Cristina Cornila
Creştinismul este ca apa sfinţită (nici nu face rău, dar nici nu te umple de bine)… ca să explic un fenomen prin el însuşi! Ceea ce incită sunt enigmele lui. Ultima la care mă gândesc: cum arată Dumnezeu? Lumea şi-l imaginează cu chip de bărbat (după ce D-zeu şi-a trimis Fiul pe pământ în acest fel), alţii habar n-au sau nu îşi bat capul.
Are cinvea o sugestie despre cum trebuie să ni-l imaginăm – bărbat, femeie, neutru? Are cineva curaj să spună că-i femeie?!
Constantin Cosmin
* un mit
3 ore
Mihai Farcas
* Prin traditie ingerii sunt asexuati la fel si Dumnezeu insa eu as prefera o abordare literara" Dumnezeu este Batranul din sala oglinzilor,cu un picior umflat intins pe niste scaune,pe care nimeni nu L-a vazut insa toti se tem de El,dar daca nu exista nici un Batran si sala oglinzilor este goala?"Octavian Paler
3 ore ·
Constantin Mustata
* deci fotoliul e liber?
3 ore ·
Cristina Cornila
* Depinde de ,,creştinul" pe care-l întrebi
3 ore ·
Laurentiu Moglan
* Un evreu ii spune unui prieten:
- Am un fiu si cu tot ce am facut pentru el, s-a convertit la crestinism...
- Da, si Dumnezeu a avut un fiu care a trecut si el la crestinism.
- Si ce a facut ?
- Un Nou testament !
3 ore ·
Campeanu Adela
* Iisus Hristos nu a avut imaginatie . Ceea ce este mai mult decat atat , e de la dracu' . TOT ceea ce se picteaza de mii de ani , este prin inspiratia Duhului Sfant , despre care nu poti beneficia odata ce ai plasat indoielile in cuvintele scrise , ca sa nu spun mai profund , asa cum am fost eu 28 de ani , pana in 14 sept . 1993 . Daca nu se recupereaza prin ortodoxie aceasta legatura primita de la facerea lumii , e cam greu de recuperat in ultima clipa a vietii , despre care cel putin eu am avut 7 ani de mai multe ori pe zi documentatie foarte ClLARA . Mie mi s-a interzis sa salvez vietile doar cu Tatal Nostru si de aceea am plecat inainte cu 8 ani dintre "fratii mei ..." Pe dracu' il doare (daca nu aplici solutiile lui invazive = p r o t o c o a l e l e ) , cand nu-ti mor pacientii fara creier , fara plamani , fara inima ...samd !!!
* Daca nu se roaga nimeni pentru voi , nu veti cunoaste nimic despre dumnezeire . Pentru mine sigur s-au rugat Pr. Arsenie Boca si Iosif Trifa . Le-a trebuit 28 de ani . Oare mai e timp alti 28 de ani , pentru fiecare dintre voi ??? FARA A CITI DIN ACEASTE SCRIERI DUMNEZEIESTI , nu se cunoaste tot ce ar trebui sa te pui de acord cu cei care au mai tinut lumea pana azi . EU studiez de 8 ani continuu si mare lucru nu stiu despre vesnicie , lucru pe care il caut de 58 de ani . Pr. Arsenie Boca stia bine si cu adevarat (comparativ cu multi alti sfinti) .
* BUCURATI_VA de acum de vesnicie !!! cercetati cat mai e vremea cercetarii noastre , caci vine Dumnezeu intr-o clipa , sa ne cerceteze EL pe noi .
__________________
Ionel Alexa
Dumnezeu poate avea chip de om dupa cuvintele din facere care spun ca ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui,si cum la inceput a fost barbatul si pe urma femeia ,logic este sa fie barbat,dupa alte religii Dumnezeu poate fi aratat sub diverse forme .f...Vezi mai mult
12 august la 18:33 · Editat · Îmi place · 1
Cristina Cornila
D-le Alexa, e logic şi pertinent răspunsul... dar cu toate acestea, mă încăpăţânez, nu vreau să cred că D-zeu a fost părtinitor şi din doi oameni, unuia i-a dat chipul lui. Adică, al doilea pleacă din ,,facere" cu un handicap! Până şi D-zeu să facă deosebiri?! Pe Adam îl face fără de păcat, pe Eva o lasă greşească... Nu-i mai bine oare să fie doar un spirit fără chip?!
12 august la 18:45 · Editat · Îmi place
Campeanu Adela
da citatele din biblie , altfel nu e relevant ceea ce ai apucat sa interpretezi ;
http://ortodoxiatinerilor.ro/.../20472-folosul-sufletesc...
Învățătură a Sfântului Efrem, despre folosul sufletesc
ortodoxiatinerilor.ro
Temeţi-vă fraţilor, de vorbele cele vătămătoare şi nefolositoare de suflet, ca în linişte să fie sufletele voastre. Că mai bine este a arunca o piatră, din nebăgare de seamă, decât a zice un cuvânt deşert. Veselia drepţilor este dreptatea, iar căile lor sunt milostive şi cel ce face milostenie va af…
12 august la 18:46 · Editat · Îmi place ·
Ionel Alexa
parerea mea sincera care se poate regasi in vreo religie e ca Dumnezeu este energia care guverneaza universul,fiind parte din tot si toate ce exista,apare odat cu Big-Bangul si va tine cat va exista universul,din alt punct de vedere mai apropiat de puterea noastra de a intelege ,poate fi o inteligenta din afara spatiului nostru existential care sa fi participat total sau partial la creatia lui Homo Sapiens,e mult de vorbit si de filozofat pe aceasta tema ,insa stiinta actuala arata posibilitatea creatiei si interventiei asupra evolutiei diferitelor specii de pe tera,teoria si practica clonarii arata posibiloitatea ca si specia umana sa poata fi creatia unei inteligente extraterestre.
12 august la 19:01 · Editat · Îmi place · 2
Ilie Titus Nicolae
E forma recunoasterii noastre
Ieri la 07:27 · Îmi place · 1
Constantin Istrate
Ofofofffffff... To io să vă aduc lumină. Dumnezeu este muiere!
Ieri la 09:38 · Îmi place · 2
Cristina Cornila
În sfârşit, un enoriaş cu curaj!
Ieri la 09:43 · Îmi place · 1
Constantin Istrate
Draga mea, da' io militez de mult timp pentru această idee şi pentru schimbarea tuturor popilor cu poape (de preferinţă cu câteva criterii de selecţie, cum ar fi... blonde, cu ţâţe generoase etc) şi musai, musai peste 1,70 înălţime ca să nu mă chinui când intru sub sutana lor la spovedanie.
EDIT: Deocamdată sun în plin boicot bisericesc şi nu merg la nicio spovedanie.
Ieri la 09:57 · Editat · Îmi place · 1
Constantin Istrate
Mă scuzaţi da' uitai la postul meu de mai sus esenţialul: AMIN!
Ieri la 10:06 · Îmi place
Cristina Cornila
Rămâi cu maicile, Constantine!
Ieri la 11:05 · Îmi place · 1
Costel Costel
PENTRU FIECARE .....DUMNEZEU E,,,,, CAND,,,,,,, SE UITA IN OGLINDA
Ieri la 19:30 · Îmi place
Campeanu Adela
toate LE PUTEM FACE CA AVEM DIN CE ;
dar ia sa nu avem nimic si din nimic sa facem ceea ce e azi vizibil si care reprezinta doar 5 % din u n i v e r s .
Voi vorbiti de ceva care nu vedeti si care nici nu se poate detecta reprezinta 95 % din univers !!!
Cristina Cornila
Creştinismul este ca apa sfinţită (nici nu face rău, dar nici nu te umple de bine)… ca să explic un fenomen prin el însuşi! Ceea ce incită sunt enigmele lui. Ultima la care mă gândesc: cum arată Dumnezeu? Lumea şi-l imaginează cu chip de bărbat (după ce D-zeu şi-a trimis Fiul pe pământ în acest fel), alţii habar n-au sau nu îşi bat capul.
Are cinvea o sugestie despre cum trebuie să ni-l imaginăm – bărbat, femeie, neutru? Are cineva curaj să spună că-i femeie?!
Constantin Cosmin
* un mit
3 ore
Mihai Farcas
* Prin traditie ingerii sunt asexuati la fel si Dumnezeu insa eu as prefera o abordare literara" Dumnezeu este Batranul din sala oglinzilor,cu un picior umflat intins pe niste scaune,pe care nimeni nu L-a vazut insa toti se tem de El,dar daca nu exista nici un Batran si sala oglinzilor este goala?"Octavian Paler
3 ore ·
Constantin Mustata
* deci fotoliul e liber?
3 ore ·
Cristina Cornila
* Depinde de ,,creştinul" pe care-l întrebi
3 ore ·
Laurentiu Moglan
* Un evreu ii spune unui prieten:
- Am un fiu si cu tot ce am facut pentru el, s-a convertit la crestinism...
- Da, si Dumnezeu a avut un fiu care a trecut si el la crestinism.
- Si ce a facut ?
- Un Nou testament !
3 ore ·
Campeanu Adela
* Iisus Hristos nu a avut imaginatie . Ceea ce este mai mult decat atat , e de la dracu' . TOT ceea ce se picteaza de mii de ani , este prin inspiratia Duhului Sfant , despre care nu poti beneficia odata ce ai plasat indoielile in cuvintele scrise , ca sa nu spun mai profund , asa cum am fost eu 28 de ani , pana in 14 sept . 1993 . Daca nu se recupereaza prin ortodoxie aceasta legatura primita de la facerea lumii , e cam greu de recuperat in ultima clipa a vietii , despre care cel putin eu am avut 7 ani de mai multe ori pe zi documentatie foarte ClLARA . Mie mi s-a interzis sa salvez vietile doar cu Tatal Nostru si de aceea am plecat inainte cu 8 ani dintre "fratii mei ..." Pe dracu' il doare (daca nu aplici solutiile lui invazive = p r o t o c o a l e l e ) , cand nu-ti mor pacientii fara creier , fara plamani , fara inima ...samd !!!
* Daca nu se roaga nimeni pentru voi , nu veti cunoaste nimic despre dumnezeire . Pentru mine sigur s-au rugat Pr. Arsenie Boca si Iosif Trifa . Le-a trebuit 28 de ani . Oare mai e timp alti 28 de ani , pentru fiecare dintre voi ??? FARA A CITI DIN ACEASTE SCRIERI DUMNEZEIESTI , nu se cunoaste tot ce ar trebui sa te pui de acord cu cei care au mai tinut lumea pana azi . EU studiez de 8 ani continuu si mare lucru nu stiu despre vesnicie , lucru pe care il caut de 58 de ani . Pr. Arsenie Boca stia bine si cu adevarat (comparativ cu multi alti sfinti) .
* BUCURATI_VA de acum de vesnicie !!! cercetati cat mai e vremea cercetarii noastre , caci vine Dumnezeu intr-o clipa , sa ne cerceteze EL pe noi .
__________________
Ionel Alexa
Dumnezeu poate avea chip de om dupa cuvintele din facere care spun ca ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui,si cum la inceput a fost barbatul si pe urma femeia ,logic este sa fie barbat,dupa alte religii Dumnezeu poate fi aratat sub diverse forme .f...Vezi mai mult
12 august la 18:33 · Editat · Îmi place · 1
Cristina Cornila
D-le Alexa, e logic şi pertinent răspunsul... dar cu toate acestea, mă încăpăţânez, nu vreau să cred că D-zeu a fost părtinitor şi din doi oameni, unuia i-a dat chipul lui. Adică, al doilea pleacă din ,,facere" cu un handicap! Până şi D-zeu să facă deosebiri?! Pe Adam îl face fără de păcat, pe Eva o lasă greşească... Nu-i mai bine oare să fie doar un spirit fără chip?!
12 august la 18:45 · Editat · Îmi place
Campeanu Adela
da citatele din biblie , altfel nu e relevant ceea ce ai apucat sa interpretezi ;
http://ortodoxiatinerilor.ro/.../20472-folosul-sufletesc...
Învățătură a Sfântului Efrem, despre folosul sufletesc
ortodoxiatinerilor.ro
Temeţi-vă fraţilor, de vorbele cele vătămătoare şi nefolositoare de suflet, ca în linişte să fie sufletele voastre. Că mai bine este a arunca o piatră, din nebăgare de seamă, decât a zice un cuvânt deşert. Veselia drepţilor este dreptatea, iar căile lor sunt milostive şi cel ce face milostenie va af…
12 august la 18:46 · Editat · Îmi place ·
Ionel Alexa
parerea mea sincera care se poate regasi in vreo religie e ca Dumnezeu este energia care guverneaza universul,fiind parte din tot si toate ce exista,apare odat cu Big-Bangul si va tine cat va exista universul,din alt punct de vedere mai apropiat de puterea noastra de a intelege ,poate fi o inteligenta din afara spatiului nostru existential care sa fi participat total sau partial la creatia lui Homo Sapiens,e mult de vorbit si de filozofat pe aceasta tema ,insa stiinta actuala arata posibilitatea creatiei si interventiei asupra evolutiei diferitelor specii de pe tera,teoria si practica clonarii arata posibiloitatea ca si specia umana sa poata fi creatia unei inteligente extraterestre.
12 august la 19:01 · Editat · Îmi place · 2
Ilie Titus Nicolae
E forma recunoasterii noastre
Ieri la 07:27 · Îmi place · 1
Constantin Istrate
Ofofofffffff... To io să vă aduc lumină. Dumnezeu este muiere!
Ieri la 09:38 · Îmi place · 2
Cristina Cornila
În sfârşit, un enoriaş cu curaj!
Ieri la 09:43 · Îmi place · 1
Constantin Istrate
Draga mea, da' io militez de mult timp pentru această idee şi pentru schimbarea tuturor popilor cu poape (de preferinţă cu câteva criterii de selecţie, cum ar fi... blonde, cu ţâţe generoase etc) şi musai, musai peste 1,70 înălţime ca să nu mă chinui când intru sub sutana lor la spovedanie.
EDIT: Deocamdată sun în plin boicot bisericesc şi nu merg la nicio spovedanie.
Ieri la 09:57 · Editat · Îmi place · 1
Constantin Istrate
Mă scuzaţi da' uitai la postul meu de mai sus esenţialul: AMIN!
Ieri la 10:06 · Îmi place
Cristina Cornila
Rămâi cu maicile, Constantine!
Ieri la 11:05 · Îmi place · 1
Costel Costel
PENTRU FIECARE .....DUMNEZEU E,,,,, CAND,,,,,,, SE UITA IN OGLINDA
Ieri la 19:30 · Îmi place
Campeanu Adela
toate LE PUTEM FACE CA AVEM DIN CE ;
dar ia sa nu avem nimic si din nimic sa facem ceea ce e azi vizibil si care reprezinta doar 5 % din u n i v e r s .
Voi vorbiti de ceva care nu vedeti si care nici nu se poate detecta reprezinta 95 % din univers !!!
luni, 11 august 2014
Dracul invidiei din noi romanii
Daca magia , hipnotismul si stiinta nu se inspira din cele spuse de PARINTELE ARSENIE BOCA si PARINTELE ILARION ARGATU , INSEAMNA ca vrajitorii , psihiatrii si oamenii de stiinta sunt spre mantuire , cu Dumnezeu !!! __________________ Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul ___________________
Cap. 16 / 13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte.
*Andrei Costin acum 2 zile
Unde va este smerenia si cu ce drept judecati voi???
Răspunde
Adela Campeanuacum o oră
nu vedeti ca se contrazice fata de prima parte in care spune de reincarnarea sfantului Ilie in PR . ARSENIE BOCA , iar aceasta intelectuala care invie dupa ce a fost in iad putea sa fi fost inviata
Răspunde
*Ana Hanacum 2 luni
Ceea ce Dumnezeu a curatat, sa nu numeasca nimeni ,,spurcat".
Răspunde
Adela Campeanu acum 23 de minute
EU CONSTAT ca celor care spun rau despre PR. Arsenie le vine lucrul acela ASUPRA LOR = hipnotizeaza ei pe ceilalti si vrajesc chiar ei cand il fac pe pr. vrajitor : unii NEPUTAND SA MAI PRONUNTE numele sfantului Arsenie Boca . In realitate necercetat fiind chiar de acestia de mai sus pt. care nu au curajul sa ajunga pana la poarta manastiriii PRISLOP . OARE ASA a facut Hristos ? A BARFIT despre vreun mort ? CE EXEMPLU dai tu ca duhovnic pe internet ? NOI am invatat de la PR. ARSENIE BOCA sa va iubim fara sa mai comentam in inimile noastre ca v-ati inselat . CHIAR VA IUBIM dumnezeieste , caci asta ne-a lasat acest SFANT , care e mai mult decat sfantul Serafim de Sarov , intrucat ii simtim prezenta continuu langa noi si chiar ne si intalnim cu el in persoana in unele situatii , recomandandu-ne sa ne rugam ca sa ne fie moartea mai usoara .CUM PUTETI SA COMENTATI IN AFARA a ceea ce este scris de el si comentati ceea ce a spus unul si altul si mai ales despre o pictura care prooroceste despre viata de azi = PAPA FRANCISC si SFANTUL FANCISC DE ASISSI !!! . Oare nu toti dam socoteala de cuvintele noastre ? sau unele sfintenii nu o vor da , pentru ca au facut mai multa inchisoare decat parintele Arsenie Boca ?
*CINE DA SFINTENIA ? noi sau pr. Arsenie Papacioc sau DUMNEZEU TATAL .
*macar sa nu mai aiba duhovnicii injuraturi si contraziceri in alte discursuri si mai ales raportat la iubirea de cei plecati , care au facut si in timpul vietii multe slujindu-L pe Dumnezeu , iar acum fac si mai multe tot prin DUHUL SFANT . Faptul ca se da dreptate unor securisti despre un pachet...cu ravase de magie alba , dovedeste din nou un aspect ca nici macar nu a descris ca le-ar fi citit si in fond este acelasi duh care dovedea iarasi lipsa iubirii de aproapele .~Tin sa cred ca tocmai acele ravase l-au salvat pe parintele Arsenie Papacioc sa nu fie arestat din nou ~. DE CE NU AU VORBIT PARINTII , IMEDIAT DUPA REVOLUTIE si au inceput sa vorbeasca inainte de a muri cu cativa ani ??? ___ l u m i n a insa Dumnezeu nu o tine sub obroc . Apoi daca PR.ARSENIE BOCA nu a comentat nimic de nici o persoana dintre cele care se sesizeaza azi , IATA CA reiese iarasi la iveala dracul invidiei din noi romanii .
Răspunde
*Starwarsjedy acum 2 luni
Cel cu ochelari e Parintele Gheorghe Anitulesei ,nu-i asa?
Răspunde
·
*Ortodox Crestin acum 2 luni
da
Răspunde
·
Ortodox Crestin a distribuit aceasta
_________________________
*Miruna Mirunika
MI AŞI DORI SĂ MERG LA MORMÎNTUL LUI BOCA AM INTELES CĂ FACE MINUNI MARI DOAMNE AJUTĂ
Campeanu Adela
pe 29 septembrie se face la chilia din Muntii Fagarasului parastas de 25 de ani ; sa luati apa de la acel izvor si de la cel de langa manastirea Sambata de Sus pentru orice fel de boli . Totul e sa ai n a d e j d e si sa gasesti pacatul pentru care s-a ajuns la boala respectiva si pe loc Duhul Sfant vine si vindeca absolut complet boala . Aceasta era gandirea Pr. ARSENIE BOCA , care ne dorea nu doar minunea vindecarii ci si intrarea pe calea mantuirii.
*Anisoara Biclea si eu
*Vlad Parvu am fost acolo
*Szonyi Iulia
Intr-adevar ,am avut mari duhovnici ... Ferice de cine i-a cunoscut si intalnit pe parintele Cleopa si pe parintele Arsenie Boca . Eu am fost doar la mormintele lor si pot spune cu tarie ca am trait momente deosebite, pe care nu le poti descrie in cuvinte . Am vazut si chilia lui Daniel Sihastru si manastirile din Moldova . Cine are posibilitati de a merge , ar fi pacat sa n-o faca .
duminică, 10 august 2014
IV . ) cateva i n d r e p t a r i pe care poate le-am si ratat
Ortodoxia-Dreapta Credinţă
" Omul a venit pe lume curat, sprinten, vesel . ~~ ...chiar asa ?
Singur îşi împovărează viaţa , singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu !
El se raportează numai la averea vecinului ,
la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva . "
Părintele arhimandrit Justin Pârvu
"Raiul se cumpara cu credinta multa si nu cu saci de bani "
Gigi Oprea
Într-adevăr... Cea mai curată bogăție a omului trebuie să fie credința, măsurată sincer cu suflet și iubire. O DUMINICĂ FRUMOASĂ!
Campeanu Adela
credinta ca si credinta , pentru ca nu tot omul e DUMITRU STANILOAE , dar n a d e j d e a e cea care-L convinge pe Dumnezeu , iar d r a g o s t e a elimina piedicile
~~ in loc fiecare sa stea cu preotul la biserica , sa se uneasca in rugaciunea pentru toata aceasta lume , cu acel slujitor al lui Dumnezeu , n o i ii plasam mai nou toata responsabilitatea , desi chiar si cand mergi la vrajitoare sau la doctori trebuie sa dai , sa faci si sa fi cum vor ei .
~~ oare nu tocmai aceste exemple de nimic : vrajitoarele , JUDECATORII , SPECIALISTII si doctorii ne-au fost dati pentru a ne transpune de nu se stie cate ori mai mult fata de Dumnezeu ?
~~ EXEMPLELE ACESTEA ... justifica PREZENTA PREOTULUI IN LUPTA ACEASTA NEVAZUTA care e E CA SA NU FIM SINGURI ; CHIAR NU V-ATI DAT SEAMA ca doar prin preoti castigam si cunoasterea de Dumnezeu adica adevarul si duhul credintei care ne va plasa in vesnicie dupa puterea acesteia ?
________________________
Rezultate căutare
Aţi căutat:
~ unire
S-au găsit 3 versete.
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 2 / 9. Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre ~ unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,
Psalmi
Cap. 132 / 3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este ~ unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.
Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Cap. 25 / 2. ~ Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul.
" Omul a venit pe lume curat, sprinten, vesel . ~~ ...chiar asa ?
Singur îşi împovărează viaţa , singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu !
El se raportează numai la averea vecinului ,
la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva . "
Părintele arhimandrit Justin Pârvu
"Raiul se cumpara cu credinta multa si nu cu saci de bani "
Gigi Oprea
Într-adevăr... Cea mai curată bogăție a omului trebuie să fie credința, măsurată sincer cu suflet și iubire. O DUMINICĂ FRUMOASĂ!
Campeanu Adela
credinta ca si credinta , pentru ca nu tot omul e DUMITRU STANILOAE , dar n a d e j d e a e cea care-L convinge pe Dumnezeu , iar d r a g o s t e a elimina piedicile
~~ in loc fiecare sa stea cu preotul la biserica , sa se uneasca in rugaciunea pentru toata aceasta lume , cu acel slujitor al lui Dumnezeu , n o i ii plasam mai nou toata responsabilitatea , desi chiar si cand mergi la vrajitoare sau la doctori trebuie sa dai , sa faci si sa fi cum vor ei .
~~ oare nu tocmai aceste exemple de nimic : vrajitoarele , JUDECATORII , SPECIALISTII si doctorii ne-au fost dati pentru a ne transpune de nu se stie cate ori mai mult fata de Dumnezeu ?
~~ EXEMPLELE ACESTEA ... justifica PREZENTA PREOTULUI IN LUPTA ACEASTA NEVAZUTA care e E CA SA NU FIM SINGURI ; CHIAR NU V-ATI DAT SEAMA ca doar prin preoti castigam si cunoasterea de Dumnezeu adica adevarul si duhul credintei care ne va plasa in vesnicie dupa puterea acesteia ?
________________________
Rezultate căutare
Aţi căutat:
~ unire
S-au găsit 3 versete.
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 2 / 9. Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre ~ unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,
Psalmi
Cap. 132 / 3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este ~ unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.
Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Cap. 25 / 2. ~ Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)